Momente...

Mai că-mi vine să râd când văd mascarada asta jenantă care ne înconjoară zi de zi.Şi rezistăm...Nu ştiu cum se face, dar rezistăm!Ba chiar mai şi râdem!Ce-am putea face?A-ţi plânge de milă în zilele noastre este echivalentul lui a-ţi pune ştreangul de gât!Şi se mai întâmplă şi de-astea, dar vai de noi...să nu vorbim de cei care ajung acolo!M-a îndemnat să scriu astăzi o imagine.Mi-a rămas întipărită în minte.Flash şi creierul a salvat-o fără ca eu să-i impun acest lucru.După mult timp bunica îşi revede nepoata.Lacrimi de fericire.Copilaşul are o capacitate de selecţie incredibilă.Râde numai la cine îi place, se joacă numai cu cine îi place.Mică, dar pretenţioasă.Îi plac copiii.Oamenii mari trebuie întâi cercetaţi, analizaţi abia apoi dă verdictul.Şi totuşi... deşi nu-şi văzuse bunica de mult timp a strigat-o din prima mi-ma-ie.Nu a cercetat-o , nu a pipăit-o , nimic.A întins braţele micuţe către ea şi a suspinat.Bunicuţa topită s-a făcut una cu micuţa şi a plâns.Noi, spectatorii am rămas muţi.Micuţa jubila de fericire în braţele bunicii sale.Sunt momente care te scot din timp şi te agaţă de viitor.În mocirla asta în care ne învârtim există momente care ne salvează şi ne aduc suflul necesar.Am nevoie de astfel de momente pentru a rezista.Le găsesc mereu în jurul meu.Oamenii dragi mie mă inspiră şi găsesc puterea de a continua şi în cel mai naiv surâs!
momente
un da,
un nu
acum ,
niciodată
mereu!