Hai-hui printre idei

Tot mai des suntem puşi în faţa unor realităţi.Ne place sau nu trebuie să facem faţă diverselor situaţii ivite.Adesea ...ne fâstâcim şi zâmbim şcolăreşte sperând că nu se va vedea teama care ne inundă toată fiinţă.Matur fiind speri să nu mai ai palpitaţiile adolescentine.Dar de unde?Constaţi cu dezamăgire că s-au intensificat!Şi ce ai de făcut?Trebuie să faci faţă situaţiei.

Constat tot mai des că lumea se împarte în două, fără vreo şansă de contopire a celor două părţi.Sunt oameni care trăiesc bine, prosperă şi abundă material vorbind şi oameni care nu au.Nu au şi atât.Dar trăiesc şi ei.Cum?Cum pot!Cu răbdare şi înţelepciune.Bine, bine ...răbdarea nu te ajută să-ţi plăteşti facturile şi înţelepciunea este egală cu zero când banca te sună să achiţi rata.Şi totuşi în pana de idei...aştepti.Ce?Se va întâmpla oare ceva?Nu...cu siguranţă, dar ce poţi să faci?Mai arunci un ochi pe la fotografiile celor care au şi te întrebi cum o fi?O fi bine, o fi ...rău...Şi aştepti.Mi-am creat un laitmotiv din aşteptarea asta devenita adesea zadarnică.Dar tot aşteptând mai şi primeşti.Primeşti din seria nematerialului destule.Şi te întrebi:Oare nu e mai bine aşa?Oare nu face cât toate averile din lume zâmbetul candid al copilului tău, mulţumit că i-ai luat un set de creioane de colorat?Oare nu e suficientă o îmbrăţişare din partea omului drag şi un îndemn încurajator spre viitor?Oare nu e minunat să ştii că lumea e a ta şi numai a ta , chiar dacă lumea ta se limitează la câţiva metrii pătraţi?Dar sunt ai tăi!Şi să nu uiţi niciodată că nimeni nu te împiedică să visezi.Şi visarea asta poate să fie extrem de periculoasă.Să nu trăim ancoraţi de vise într-o lume himerică!Să nu riscăm să nu mai coborâm de acolo nici traşi de camionele realităţii!Nu!Pentru mine visele sunt motoare care mă propulsează în viitor!

Hai-hui printre idei....către viitor!