25 oct. 2010
sunt
sunt punctul pus
oriunde e nevoie de el.
sunt semnul de întrebare
agăţat de acoperiş!
sunt pisica nebună
plecată după şoricei
noaptea...
sunt luna, sunt...
sunt semnul exclamării
reluat de tine
când pleci...
de ce?
sunt locul de parcare
marcat cu vopsea albă...
sunt atât de tu
încât nici mie
nici al meu
nu mai sunt ...eu!
sunt tu
iar tu eşti eu
sunt...em!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu