în pauză....

Cu toţii iubim pauzele.Ne place să avem pauză.Pauză de la ceva, nu contează-pauză să fie.Unii sunt în pauză de gândire, alţii în pauză de ...masă!Sau allţii în pauză de personalitate.În pauză se întâmplă lucruri măreţe.Putem face orice.Putem să pufăim o ţigară, să halim un sandwich(sandviş), sau să bârfim.E tare savuroasă bârfa din pauză.Sau, tot în pauză, putem să stăm.Să stam degeaba.Nu că până la pauză ne-am fi rupt de treabă, dar ...e bine să ne odihnim.Odihna după odihnă nu poate face rău.Lumea e nebună după pauze:''Când luăm pauză?''Răspunsul ne dă elan:''În juma'de oră!''Of, şi parcă o nouă viaţă se naşte în noi.Ne gândim cum să treacă mai repede jumatea aia de oră şi să vină binecuvântata pauză!Numai atunci putem respira aer.Până atunci trebuie să ne mai intoxicăm cu ceva responsabilităţi.În pauză, e altă treabă.Nu tu şef, nu tu plictiseală...că doar e pauză.Unii sunt în pauză de gândire.Dar asta nu-i deranjează deloc.Ba dimpotrivă munca pentru ei devine o nesfârşită pauză...Şi aşa ajung ei înşişi proprii şefi.Nu fac nimic cum trebuie...că nu-i poate obliga nimeni:sunt în pauză.Alţii, fraţi cu primii sunt în pauză de imaginaţie şi viaţa lor devine un covor şters pe care calcă toţi fără a lăsa nicio urmă.Nu îi dernajează.Şi nu au de gând să dea măcar cu o cană de apă pe covorul ăla hămesit să-l aducă puţin la viaţă!Nu...Îl lasă aşa şi continuă să calce cu bocancii jegoşi zi de zi pe el.Bietul covor!Cât o să mai ţină la tăvăleală?S-a dovedit că ţine mult, foarte mult chiar!Şi aşa imaginaţia ajunge să clocească undeva departe într-un ungher ascuns al minţii lor şi nu poate fi trezită nici de cel mai puternic zgomot!Asta e!Că doar au luat pauză...Pauze peste pauze.Îmi vine în minte un clişeu:''Pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese''(succesuri, ca să fiu la modă şi în pauză de gramatică).O expresie încarcată de semnificaţii.Ce ne-am face noi românii fără pauze??Nu am supravieţui...cu siguranţă.Suntem sclavii pauzelor.Stau şi mă gândesc la vremea când puteam să fiu în pauză.Acum , e mai greu...Nu mă plâng...şi nu-mi doresc pentru că maternitatea nu admite pauze.Dar îmi vine şi acum să râd când îmi amintesc de nişte pauze savuroase de la şcoală.Câte nu se mai întâmplau într-o pauză!Bine că am amintirile la mine...Mai apelez din când în când la ele.Nicioadată nu o să iau pauză de la amintiri.Sunt ale mele şi din cu dinţii de ele.Şi primăvara asta năbădăioasă ne ţine azi în casă.Nici nu plouă, nici nu-i soare...Se pare că primăvara a luat azi...pauză!