Depresie postnatala...

Să fiu 'în pas cu vremurile'abordez un subiect atât de discutat zilele astea.Ca o mămică'în creştere copil'pot spune că nu există aşa ceva decât dacă psihicul nostru fragil se lasă invadat de fel şi fel de rele.Îmi amintesc cu plăcere de ziua în care am născut-o pe Sofia.Apoi de multele nopţi de nesomn.Aşa, şi ?Sunt normale...copilaşii nu au discernământ.Mămici, am fost şi noi bebei cândva şi sigur am scos peri albi mamelor noastre...Sofia are 1 an , 1 lună şi 15 zile.Nu regret niciun minut pe care i l-am dedicat.Când am aflat că sunt gravidă m-am speriat un pic.Teama s-a transformat în bucurie încet-încet.Pardoxal, dar adevărat.Nefiind căsătorită am rupt prejudecăţile din jurul meu şi m-a interesat numai puiuţul ce prinsese viaţă în mine!Tatăl Sofiei ne este acum 'partener permanent'de viaţă, locuieşte la noi...deşi în continuare nu suntem căsătoriţi...Ne învârtim într-o lume a prejudecăţilor pe care le menţinem prin prostie.Mă uitam aseară la emisiunea lui Mircea Badea.Vorbea despre tragedia de ieri.O mamă, celebră pe deasupra s-a sinucis.Era bulversat şi nefiind un mare fan al emisiunii lui aseară mi-a atras atenţia .I-am urmărit discursul şi l-am înţeles.O mamă îşi lasă copilul pe lume ...cui?Ce i se va spune puiuţului când va creşte?Mama ta s-a sinucis când a împlinit 43 ani!Anormal...dupa ce l-a dorit ani la rând.Hop!Pic în judecată şi nu-mi doresc asta, divaghez de la subiect şi nu-i normal.Am dat un click azi pe google căutând despre'depresia postnatală'.Am citit teorii peste teorii.Un alt paradox.Nu m-am identificat cu niciuna din ele.S-ar putea spune că-s o mămică fericită şi să mă bucur de asta...nu să dau cu piatra în cele care trec prin aşa ceva...Sunt sigură că toate trecem prin aşa ceva...dar ceea ce contează este cum gestionam noi cu noi problema...Hai, mămici nu vă lăsaţi doborâte...Viaţa(oricât de grea ar fi)merită trăită.Am fost aduşi(fiecare dintre noi)cu un scop pe pământul ăsta şi să fim buni să plecăm când decide El, bunul Dumnezeu...Ce înseamnă asta?Să-ţi iei zilele?De unde puterea asta diabolică?Chiar aşa de mult îi îngăduim spiritului malefic să ne conducă?De ce oameni buni?????Hai, fruntea sus ...şi zile bune!Nopţi cu nani(dacă se poate), mămici...iar de nu...grijă mare la puiuţi!Bebeii sunt pe primul loc, iar o mama devotată nu are voie să se pună niciodată pe primul plan!Ce înseamnă asta?Egoism....nu, e puţin spus...
Vorbesc în calitate de mămica.Bebica mea a fost foarte rea.Nu a dormit o noapte până acum.La ea nu există nani ca ceva natural.Ar putea să nu doarmă.E bebe anti-somn.Foarte energică!Of...simt că nu mă fac înţeleasă!Cred că ieri toate mămicile din România au simţit un cui înrosit în inimă!Eu, una am simţit cum ...nu mai ştiu ce am simţit...las discursul ăsta naratologic agăţat de Destin...să-l continue el, iar când fata mea o să fie mare o să i-l dau drept lectură obligatorie.Pentru că şi ea o să fie într-o bună zi mămică şi poate o să audă la ştiri că o mamă s-a sinucis...lăsându-şi puiul...Si poate că eu voi fi bătrână atunci şi Mircea Badea...la fel...va mai oare emisiuni...nu cred...Dar sigur în viitorul ipotetic lucrurile se pot îndrepta dacă nu uităm de unde venim şi încotro ne îndreptăm...Că avem probleme zi de zi....că n-avem bani de pâine...că...astea trec!important este ca in viitorul ăla presupus de care eu vorbesc să fim oameni adevăraţi...să nu ne vindem sufletele...pentru nimic în lume!O viaţă avem şi să ne bucurăm de ea...e singurul dar nepreţuit...Hai, dragi oameni...un zâmbet în furtună şi soarele va ieşi din nou!!!!!!!