Fericirea de a fi mămică

Simt fericirea asta nouă de când aveam puiuţa în burtică.Încă de pe atunci comunicam.Ea voia nani, eu nu....ea nu voia nani, eu da...si tot aşa.A fost un bebe bun până s-a născut...ascultătoare...Îmi vine să râd!Eram spre sfârşitul sarcinii, eram la corectura după o olimpiadă şi colegele îmi spuneau să dorm cât mai mult acum , că se mai poate ...ca apoi(după ce nasc)o să fie'jale!'...Ba chiar una-mi zicea:'O să-ţi doreşti să mai fie o noapte în burtă să dormi şi tu!'.Şi eu Toma Necredinciosul îmi ziceam în mintea mea...'ce vor astea?sfaturi...sfaturi....bla, bla, bla'.Ehei...şi născui.Prima zi din viaţa ei a dormit bibica.Normal, nu prea ştia de ea...pe ce lume e!Eu cu mama(doua 'proaste')plângeam din cauză că doarme prea mult, poate e bolnavă, are ceva copilul....Şi copilul nu avea nimic...lasă că şi-a dat ea seama 'pe ce lume e ' şi a început'nesomnul'...Of, Doamne de ce nu dorm bebeluşii?Aşa am ajuns la 1 an şi doua luni, cu o stare continuă de nesomn...şi suntem pe poziţii.Eu m-am învăţat să nu dorm şi rar mi s-a întâmplat să cedez...Nu ai cum !Nu se poate...copilul e centrul lumii mele.Tot ce fac ...fac ca să-i fie ei bine!Orice mama face asta.O doamnă respectabilă, dar fără copii mă sfătuia 's-o las...în pătuţ...şi să dorm!'Numai mamele înţeleg ...cine nu a crescut un pui de om vine cu teorii...teoriile sunt sau nu sunt valabile.Realitatea e una, fiecare copil are ritmul lui de creştere şi fiecare mamă găseşte mijloacele necesare de comunicare.Fata mea e măricica acum , e minunată...nu există bucurie mai mare decât aceea 'de a fi mămică'.Sofia mă strigă'ma-ma mea...'Cum să nu ţi se rupă sufletul şi fiecare bucăţică să nu i-o oferi ei în dar?Fata mea e motivul cert pentru care viaţa mea a căpătat un rost...Mi-aş dori să cred că pentru fiecare mămică din lume sentimentul este valabil...Nu vreau să-mi amintesc de nimic!Nu ştiu nimic.Sunt surdă şi oarbă.Sufăr de egoism.Nu vorbesc şi nu sunt ascultată.Nu judec şi nu sunt judecată.Sunt mamă şi atât.Iar bebeluşa mea este tot ce am mai scump pe lume!Nu pot decât să ridic rugăciuni pentru zile cât mai multe împreună...ani, zeci de ani...Sofia este un copil foarte inteligent.Şi sunt sigură că Bunul Dumnezeu mi-a trimis-o pentru că a ştiut că sufletul meu nu era complet.Acum, da!Pentru că am cel mai frumos dar, coborât din cerurile azurii...adus de razele sorelui.Iarba s-a semănat în ochii ei şi i-a făcut verzi, luna a alunecat în părul ei şi l-a făcut şaten, laptele a cofundat pielea ei cu o cană şi a făcut-o albă şi pufoasă...cum să mă desciu mai bine??Cuvintele sunt inutile aşa că nu-mi rămâne decât să mă uit la ea şi s-o sorb din priviri.Aşa nu-mi va mai fi niciodata sete...
Sofi, te ador!
Cu drag,
mami