În pauză de gândire!Lipsă totală de idei!Nimic în jur ...numai cuvintele!
Astăzi vreau să las orice tip de scriere, scriitură, scris la o parte şi să scriu despre mama.Fiecare are pe lumea asta o mamă.Început sec şi lipsit de sensibilitate.Clar.Dar pur şi simplu, adevărat!Fiecare om se naşte dintr-o mamă...şi un tată evident.Norocul meu a fost să fiu adusă pe lume de mama mea, o femeie extraordinar de blândă şi cu mult bun simţ.Tanti Flori , cum o ştiu cunosc cu toţii.Mama s-a încăpăţânat să mă vadă mireasă, deşi acum 30 de ani lupta cu o altă formă mistuitoare de cancer:boala Hodgkin. Cu multă încredere în Dumnezeu a luptat până la cap şi principalul fir de care s-a prins a fost Alinuţa.Adică eu.Trebuia să se întoarcă acasă la fetiţa ei şi să mă facă mare.Când am crescut şi am început să cunosc ce înseamnă viaţa în linii mari, mama mi-a povestit despre boala ei şi îmi spunea cum alţii se stingeau lângă patul ei cu aceeaşi boală.A refuzat să se lase doborâtă şi avându-l aproape pe cel mai bun om din lume, tatăl meu a învins.Şi m-a văzut mireasă, dar asta nu înseamnă nici pe departe că s-a încheiat constractul cu Cel de Sus!Nici gând!Contractul cu Bunul Dumnezeu trebuie refăcut acum , în apropierea vârstei de 55 de ani.Pe 1 februarie mama împlineşte 55 de ani.Gândul că va fi prin spitale, departe de casă mă înfioară, dar pe de altă parte ştiu că este o perioadă iminentă prin care vom trece.
Mama a fost mereu pentru mine raţiunea mea de a fi. Mereu m-am raportat la ea şi niciodată legătura dintre noi nu s-a rupt.Că am trecut ca oricare prin mici certuri, sau că eu fire rebelă i-am reproşat mici amănunte şi ea mie mi-a întors elanul adolescentin şi l-a pus în coadă de mătură e altceva!Sunt aspecte din viaţa oricărei familii şi nu le dezmint.Nu dezmint , de asemenea niciodată faptul că nu am fost un copil model, deşi mereu m-am străduit să fiu şi că în avântul vieţii poate am supărat-o cu ceva.Când eşti copil singur la părinţi lumea toată e a ta, totul e al tău şi totul se dezvoltă prin şi pentru tine.Egoismul acesta al copilului singur la părinţi este cât se poate de adevărat, dar nu imposibil de tratat.Mama a avut un singur copil pe mine, o răsfăţată şi o protejată şi acum , la aproape 32 de ani.În periplul vieţii am ales să rămân copil până când Bunul Dumnezeu îmi va da voie.Să nu plec de lângă ai mei şi să nu-i las singuri.Fiind singură nu aveam ce spune, ceva de genul, va rămâne sor-mea, sau frati-miu cu ai mei!Nu!Sau nu îmi pasă, fac bagajul şi plec de-acasă!Unde?Nu ştiu, oriunde în lumea asta mare cum au făcut-o mulţi înaintea mea!Nu!Din nou, nu!Nu a fost cazul pentru că ai mei nu m-au încătuşat niciodată, a fost opţiunea şi alegerea mea.Am rămas cu ai mei , bineînţeles ...înţeleasă de dragul meu soţ.Viaţa cu ale ei urcuşuri şi coborâşuri.La mine viaţa s-a dovedit a fi blândă, cu o pantă uşurică pe care am putut-o s-o urc şi eu(la kilogramele mele).
Aşa că viaţa mea este şi viaţa alor mei, implicit viaţa mamei mele.Mama a fost clipă de clipă lângă mine, din prima zi a existenţei mele până acum.Nu m-a lăsat să îndur , să nu am , să ştiu ce-i greul.A făcut pe naiba-n patru şi de unde, de neunde a scos bănuţi, s-a dat peste cap să mă ţină la Braşov , la Facultate şi să mă facă om.Nu de puţine ori sunam:nu mai am niciun leu!Şi mama rezolva!Cum ...?Dumnezeu ştie!Ali întroducea cardul în ATM şi mai trăia o săptămână, două până când venea acasă şi umplea iar sarsanalele către Braşov.Şi aşa m-a ajutat Dumnezeu şi am absolvit cu brio facultatea.Ai mei au fost baza, fără ei nu s-ar fi putut nimic.M-au susţinut la maxim!Şi uita aşa, în vara anului 2005 în urma examenului de titularizare mă aflu profesor titular de limba şi literatura română la Şcoala Cojasca.Sentimente amestecate.Mândrie şi dezamăgire la un loc.Atunci când te ştii bun în pătrăţica ta te simţi discriminat de o societate jalnică în care îţi duci traiul.Condamnată de prieteni că m-am făcut profă...susţinută de părinţi pe de altă parte am mers înainte.Cu un alt mare sprijin la braţ, avându-l aproape sufleteşte pe cel ce urma să-mi fie soţ şi tatăl copilului mei am mers mai departe.Mama a urmărit evoluţia mea ca cel mai blând înger şi aripile ei se întindeau mereu către Cer pentru a mulţumi fiindu-mi aproape.Şi tot Marele Dumnezeu mi-a trimis-o pe Sofiuţa, fetiţa mea.Am ajuns eu la rândul meu mamă şi ajungeam la vorbele mamei mele:până nu eşti mamă nu şti nimic despre lume!Aşa este!Maternitatea îţi dă un surplus de vitatlitate, de face din obosit -viteaz şi din terminat-odihnit.Mama nu s-a dezlipit de lângă mine în spital atunci când am născut.A stat cu mine.Şi-a improvizat un pat dintr-o bancă şi nu s-a mişcat din rezerva spitalului de lângă mine şi ghemotocul nou-născut.A suferit cu mine, prin mine şi mi-a dat putere!Hai, Ali, fii tare!Şi am ajuns să-i fac pe ai mei bunici.Moment unic în viaţa noastră.Mama mea este cea mai bună bunică din lume, Bubu îi spune Sofia şi o adoră.O iubire fără limite între puiul meu şi părinţii mei!Sensul vieţii mele a fost clar trasat de puiul meu:acasă, lângă Bubu şi tataie Vioriţă.Aşa am mers mai departe şi am avut tot mereu sprijinul părinţilor mei.Fără a fi lacrimogenă, telenovelistă sau mai ştiu eu ce spun clar că am cei mai dedicaţi părinţi din lume, care au uitat de ei , şi-au negat orice moft şi au dat totul pentru noi.Dintr-o dată nu au mai avut numai un copil , ci trei şi au devenit părinţii tuturor instantaneu.Dacă la mine egoismul îşi mai iese adesea din carapace , la ei niciodată.Toţi trei(eu, fetiţa şi soţul)suntem ei lor şi gata.Nu te pui cu mama şi cu tata când e vorba de familie!Familia e sacră şi aşa ne-au învăţat şi pe noi!Şi eu le-am mulţumit făcându-mă profă în satul meu natal.Pentru unii o mândrie de neînţeles în vremuri când toti vor să zboare, pentru ei ...mult!
Mama este o gospodină desăvârşită , un om atât de priceput încât nu vă pot spune.De asemenea o croitoreasă excepţională.Rochia de mireasă ea mi-a făcut-o şi de ani buni de zile de când am luat proporţii mama mi-a cusut ca să mă simt şi eu în rândul lumii.Şi cu o floare în piept , o bluză fistichie am ieşit mereu din belea şi din anonimat!Mama este designerul meu, cea mai pricepută din lume!Ştiu că fiecare are în mama lui un idol , reprezentat de suma faptelor, întâmplărilor, sentimentelor la un loc.Mama este mama şi atât.Nimeni şi nimic nu poate înlocui în mintea omului cuvântul mamă.Ce faci, Ali?Eşti necăjită?Ali, ce ai?O aud adesea pe mama.Să pui mâna să te duci la doctor că mor când te văd aşa boşoroagă!E...hai, măi mămică că nu am nimic!Mami meu trebuie să o vadă şi pe Sofia mireasă, trebuie să semneze un nou contract cu Supravieţuirea zilele acestea.Trebuie să fie tare pentru că e mama mea, Floriniţa mea, Floricica mea, păpuşa mea şi tot ce am eu mai bun pe lumea asta!Mama mea e mama mea şi refuz să o las să plece ...Nici gând!Are atât de multe lucruri de făcut aici printre noi.Trebuie să-i facă Sofiei rochiţă mov de Paşte.Trebuie să mă ajute să mă repun pe picioare.Trebuie să ne plimbăm şi noi puţin prin lumea asta mare că prea toată viaţa numai muncă şi muncă.Trebuie să o vadă pe Sofi în prima zi de şcoală.Trebuie...să meargă mai departe!
Astăzi am simţit să scriu despre mama mea, un om simplu şi loial, ataşat trup şi suflet familiei.Pentru că aşa mi-a dictat imina am însirat rândurile de mai sus pentru că asta pot face, să scriu...Rândurile acestea vor fi citite de voi şi înţelese...pentru că şi voi aveţi mame(sau aţi avut şi acum ne privesc de Acolo, de Sus).
Dincolo de latura scriitoricească mama mea trece printr-o perioadă grea, am simţit-o de ceva timp că suferă.O suferinţă ascunsă, pusă la colţ ca să nu ne supere pe noi.Acum , noi cei dragi ei trebuie să-i fim aproape , să o susţinem şi să încercăm să facem tot ce se poate pentru ca ea să meargă mai departe.Nu ştiu dacă aceste rânduri vor fi vreodată citite de mama pentru că ea mă ceartă.....Ce ai scris acolo?Mă faci să plâng?Nu ştiu dacă îşi va da vreodată jos ochelarii pentru a-şi şterge lacrimile după ce a citit ce am scris eu aici, dar ştiu cu siguranţă că sunt tare mândră că e mama mea şi că Destinul mi-a dăruit o mama atât de puternică!
Mamă, te iubesc şi sunt trup şi suflet lângă tine!
A ta,
Ali
