La noi ninge.Alb peste tot.Zăpada s-a aşezat frumos, curat pe strada mea.De la geam văd iarna.Albă.Copacii s-au îmbrăcat cu veste de zăpadă.Cele câteva vrăbii care au rezistat frigului dansează în zăpadă.Cred că se bucură!Casa bătrânilor de peste drum de mine e tristă!A trecut destul de mult timp peste ea şi încă o iarnă e o altă povară.Acoperişul destul de şubred trebuie să ţină din nou piept zăpezii.Câte ierni o fi trăit oare această casă?În copilărie mergeam în curtea acestei case şi mă jucam cu strănepotul maicii.Maica a fost o doamnă deosebită care mai avea grijă de mine când eram mică.O persoană minunată care-mi vine în minte în această frumoasă zi de iarnă.Aşadar iarna dezgheaţă amintirile.Şi aduce persoane dragi din lumea de dincolo aproape!Iarna asta e una deosebită pentru mine.E prima iarna a fetiţei mele.Prima dată când a văzut zăpada s-a speriat.Apoi albul peisajului a încântat-o.Şi a avut şi primul ei om de zăpadă!O iarnă pe care o vom ţine minte mereu.Iarna amintirilor a fost dezgheţată de fulgii din această zi!Şi ninge nu glumă...Fulgi din ce în ce mai mari se aşterg pe stradă formând un covor imaculat.Nu prea trec maşini pe stradă acum , aşa că pentru câteva minute ziua aceasta seamănă cu una din iarna pe uliţă.Mi-ar plăcea să pot călători înapoi în timp şi să văd stradă mea în vremea copilăriei tatălui meu, adică acum vreo patruzeci şi cinci de ani.Nu tu electricitate, nu tu asfalt, ce să mai vorbim de late utilităţi!Dar din poveştile tatei ştiu că era atât de frumos!Seara când ningea toţi copiii de pe stradă se strângeau şi jucau fotbal.Vorba tatei, jucau cu câte o râie de minge până o făceau praf.Şi ei erau terci.Îi adunau mamele de pe stradă, uzi din cap până în picioare şi-i băgau cu chiu cu vai în casă!Şi, odată ajuns în casă tata îşi aminteşte de mămăliga aburindă care o găsea pe masă, laptele fiert şi friptura de porc clocotindă în mujdei de usturoi.Şi pune-te pe mâncare!Ce mai amintiri are şi tatăl meu!Multe şi minunate.Aşa că pentru o seara aş vrea să fiu participant la o partidă de fotbal de pe ulită!Dar nu e posibil...Din păcate îmi rămâne ziua asta de iarnă minunată, vrăbiile care s-au mutat pe sârmele de electricitate şi copacii îmbrăcaţi în vată de zahăr!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Alina, îţi urez bun venit în lumea gândurilor de tot felul! Mă bucur să vă găsesc şi în acest uni-vers, chiar dacă e pur virtual. Uneori, e mai "bun" decât universul real, plin de toate netrebniciile (pardon;"atenţiile" am vrut să scriu!) din partea celor "binevoitori". Mă bucur că Sofica voastră creşte mare şi frumoasă. Vă doresc multă sănătateşi multe momente frumoase, iar ţie, mult succes şi spor la scris!
RăspundețiȘtergere