Oala cu presiune

E remarcabil pentru o ţară că în condiţiile de trai ostile de acum ...mai funcţionează.Şi nu spun asta aşa să fie ci foarte avizat.La şcoala treaba merge , predăm zi de zi, elevii primesc informaţiile necesare pentru a avansa în cariera de elev.În sănătate treaba merge şi trebuie să recunosc cu mâna pe inimă(în urma spitalizării recente pe care am trăit-o alături de fetiţa mea) că destul de bine.Am fost internată la secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean Târgovişte şi nu am ce reproşa personalului.Lumea în care trăm şi-a pierdut valorile.Nimic valoros nu mai este răsplătit.Trăim într-o oală cu presiune.Suntem presaţi să trăim vremurile astea crunte când pentru munca prestată primim salarii mizere cu care trebuie să ne descurcăm!Nu înţeleg cum treburile funcţionează încă, cum profesorii, învăţătorii mai vin la şcoală...cum asistentele şi doctorii mai intră în spitale.Compar deloc ironic şcoala cu spitalul pentru că într-o şcoală copilul e vindecat la fel ca şi-n spital!Fără evoluţie intelectuală omul ar fi zero!De ce să nu profităm de oamenii ăştia conştiincioşi care vin la muncă pe bani puţini!O ţară ca a noastră se duce încet, încet...Oamenii conştiincioşi se vor transforma în stane de piatră şi atunci nu va ma fi nimic.
Vorbeam de curând cu o bună prietenă din Bucureşti, profesoară la un colegiu mare ...care a luat 600 lei salariu şi care trebuie să trăiască în capitală cu banii ăştia!Suntem acuzaţi gratuit că de ce stăm pe bănuţii ăştia la catedră, de ce nu facem altceva?Oameni buni, prietena mea îmi spunea cu mâna pe inimă:Ali, îmi place ce fac...Da, ăsta e ghinionul nostru...Ne place ceea ce facem...profesionalismul primează şi materialul e undeva într-un fund de sală de spectacol aplaudând cu ultimele puteri.Pâlpâie banul în viaţa noastră.Pâlpâie şi în curând nu-l vom mai vedea nici măcar pâlpâind!E jenant pentru o ţară să-şi bată joc în halul acesta de cei care o duc mai departe...Sunt supărată şi pornită pentru că-mi vine în minte asistenta de la Pediatrie care trebuie în tura de noapte să facă faţă la cincizeci de copii!Inumam ...un om la cincizeci!Un om mare să se îngrijească de cincizeci de oameni mici...fiecare cu boala şi cu durerile lui...şi sunt copii...nu ştiu încă să-şi exprime durerea...şi mamele care-i însoţesc sunt de multe ori şi ele copii...si văitături peste văitături...şi asistenta de garda trebuie la şase ore să-i ia pe toţi la mână, iar dimineaţa când soarele timid îşi face apariţia pe primul geam trebuie să fie pe poziţie şi să însoţească doctorii la gardă...Încotro ne ducem?Unde sunt vremurile alea când eram copil şi pe holurile spitalului se auzeau râsetele, vorbele personalului?Acum personalul...lipseşte cu desăvârşire...lumea s-a dus in Italia, Spania,Anglia....sau Dumnezeu cu mila mai ştie unde pentru că pe 500 lei nu putea trăi în România!Şi cu ce să-i învinovăţim?Am rămas noi...cei care...mai rezistăm...mai...mai....ma.....ma....m...m...până când nu vom mai fi niciunul.....
Sunt optimistă de felul meu...dar mi-e şi mie jenă de optimismul meu!

Fericirea de a fi mămică

Simt fericirea asta nouă de când aveam puiuţa în burtică.Încă de pe atunci comunicam.Ea voia nani, eu nu....ea nu voia nani, eu da...si tot aşa.A fost un bebe bun până s-a născut...ascultătoare...Îmi vine să râd!Eram spre sfârşitul sarcinii, eram la corectura după o olimpiadă şi colegele îmi spuneau să dorm cât mai mult acum , că se mai poate ...ca apoi(după ce nasc)o să fie'jale!'...Ba chiar una-mi zicea:'O să-ţi doreşti să mai fie o noapte în burtă să dormi şi tu!'.Şi eu Toma Necredinciosul îmi ziceam în mintea mea...'ce vor astea?sfaturi...sfaturi....bla, bla, bla'.Ehei...şi născui.Prima zi din viaţa ei a dormit bibica.Normal, nu prea ştia de ea...pe ce lume e!Eu cu mama(doua 'proaste')plângeam din cauză că doarme prea mult, poate e bolnavă, are ceva copilul....Şi copilul nu avea nimic...lasă că şi-a dat ea seama 'pe ce lume e ' şi a început'nesomnul'...Of, Doamne de ce nu dorm bebeluşii?Aşa am ajuns la 1 an şi doua luni, cu o stare continuă de nesomn...şi suntem pe poziţii.Eu m-am învăţat să nu dorm şi rar mi s-a întâmplat să cedez...Nu ai cum !Nu se poate...copilul e centrul lumii mele.Tot ce fac ...fac ca să-i fie ei bine!Orice mama face asta.O doamnă respectabilă, dar fără copii mă sfătuia 's-o las...în pătuţ...şi să dorm!'Numai mamele înţeleg ...cine nu a crescut un pui de om vine cu teorii...teoriile sunt sau nu sunt valabile.Realitatea e una, fiecare copil are ritmul lui de creştere şi fiecare mamă găseşte mijloacele necesare de comunicare.Fata mea e măricica acum , e minunată...nu există bucurie mai mare decât aceea 'de a fi mămică'.Sofia mă strigă'ma-ma mea...'Cum să nu ţi se rupă sufletul şi fiecare bucăţică să nu i-o oferi ei în dar?Fata mea e motivul cert pentru care viaţa mea a căpătat un rost...Mi-aş dori să cred că pentru fiecare mămică din lume sentimentul este valabil...Nu vreau să-mi amintesc de nimic!Nu ştiu nimic.Sunt surdă şi oarbă.Sufăr de egoism.Nu vorbesc şi nu sunt ascultată.Nu judec şi nu sunt judecată.Sunt mamă şi atât.Iar bebeluşa mea este tot ce am mai scump pe lume!Nu pot decât să ridic rugăciuni pentru zile cât mai multe împreună...ani, zeci de ani...Sofia este un copil foarte inteligent.Şi sunt sigură că Bunul Dumnezeu mi-a trimis-o pentru că a ştiut că sufletul meu nu era complet.Acum, da!Pentru că am cel mai frumos dar, coborât din cerurile azurii...adus de razele sorelui.Iarba s-a semănat în ochii ei şi i-a făcut verzi, luna a alunecat în părul ei şi l-a făcut şaten, laptele a cofundat pielea ei cu o cană şi a făcut-o albă şi pufoasă...cum să mă desciu mai bine??Cuvintele sunt inutile aşa că nu-mi rămâne decât să mă uit la ea şi s-o sorb din priviri.Aşa nu-mi va mai fi niciodata sete...
Sofi, te ador!
Cu drag,
mami

Depresie postnatala...

Să fiu 'în pas cu vremurile'abordez un subiect atât de discutat zilele astea.Ca o mămică'în creştere copil'pot spune că nu există aşa ceva decât dacă psihicul nostru fragil se lasă invadat de fel şi fel de rele.Îmi amintesc cu plăcere de ziua în care am născut-o pe Sofia.Apoi de multele nopţi de nesomn.Aşa, şi ?Sunt normale...copilaşii nu au discernământ.Mămici, am fost şi noi bebei cândva şi sigur am scos peri albi mamelor noastre...Sofia are 1 an , 1 lună şi 15 zile.Nu regret niciun minut pe care i l-am dedicat.Când am aflat că sunt gravidă m-am speriat un pic.Teama s-a transformat în bucurie încet-încet.Pardoxal, dar adevărat.Nefiind căsătorită am rupt prejudecăţile din jurul meu şi m-a interesat numai puiuţul ce prinsese viaţă în mine!Tatăl Sofiei ne este acum 'partener permanent'de viaţă, locuieşte la noi...deşi în continuare nu suntem căsătoriţi...Ne învârtim într-o lume a prejudecăţilor pe care le menţinem prin prostie.Mă uitam aseară la emisiunea lui Mircea Badea.Vorbea despre tragedia de ieri.O mamă, celebră pe deasupra s-a sinucis.Era bulversat şi nefiind un mare fan al emisiunii lui aseară mi-a atras atenţia .I-am urmărit discursul şi l-am înţeles.O mamă îşi lasă copilul pe lume ...cui?Ce i se va spune puiuţului când va creşte?Mama ta s-a sinucis când a împlinit 43 ani!Anormal...dupa ce l-a dorit ani la rând.Hop!Pic în judecată şi nu-mi doresc asta, divaghez de la subiect şi nu-i normal.Am dat un click azi pe google căutând despre'depresia postnatală'.Am citit teorii peste teorii.Un alt paradox.Nu m-am identificat cu niciuna din ele.S-ar putea spune că-s o mămică fericită şi să mă bucur de asta...nu să dau cu piatra în cele care trec prin aşa ceva...Sunt sigură că toate trecem prin aşa ceva...dar ceea ce contează este cum gestionam noi cu noi problema...Hai, mămici nu vă lăsaţi doborâte...Viaţa(oricât de grea ar fi)merită trăită.Am fost aduşi(fiecare dintre noi)cu un scop pe pământul ăsta şi să fim buni să plecăm când decide El, bunul Dumnezeu...Ce înseamnă asta?Să-ţi iei zilele?De unde puterea asta diabolică?Chiar aşa de mult îi îngăduim spiritului malefic să ne conducă?De ce oameni buni?????Hai, fruntea sus ...şi zile bune!Nopţi cu nani(dacă se poate), mămici...iar de nu...grijă mare la puiuţi!Bebeii sunt pe primul loc, iar o mama devotată nu are voie să se pună niciodată pe primul plan!Ce înseamnă asta?Egoism....nu, e puţin spus...
Vorbesc în calitate de mămica.Bebica mea a fost foarte rea.Nu a dormit o noapte până acum.La ea nu există nani ca ceva natural.Ar putea să nu doarmă.E bebe anti-somn.Foarte energică!Of...simt că nu mă fac înţeleasă!Cred că ieri toate mămicile din România au simţit un cui înrosit în inimă!Eu, una am simţit cum ...nu mai ştiu ce am simţit...las discursul ăsta naratologic agăţat de Destin...să-l continue el, iar când fata mea o să fie mare o să i-l dau drept lectură obligatorie.Pentru că şi ea o să fie într-o bună zi mămică şi poate o să audă la ştiri că o mamă s-a sinucis...lăsându-şi puiul...Si poate că eu voi fi bătrână atunci şi Mircea Badea...la fel...va mai oare emisiuni...nu cred...Dar sigur în viitorul ipotetic lucrurile se pot îndrepta dacă nu uităm de unde venim şi încotro ne îndreptăm...Că avem probleme zi de zi....că n-avem bani de pâine...că...astea trec!important este ca in viitorul ăla presupus de care eu vorbesc să fim oameni adevăraţi...să nu ne vindem sufletele...pentru nimic în lume!O viaţă avem şi să ne bucurăm de ea...e singurul dar nepreţuit...Hai, dragi oameni...un zâmbet în furtună şi soarele va ieşi din nou!!!!!!!

Vară...

Căldura toridă pare că ne inundă.Mi-am dorit să vină vara şi acum tânjesc după un pic de răcoare.Aşa e omul...mereu nemulţumit!Soarele arzător stăpâneşte cerul pufos!Greu se mai mişcă norii!Nu tu vânt care să-i îndrume...nu tu picături care să-i revigoreze!Zilele trecute mă gândeam ce bine era astă iarnă.Şi când era frig visam la zilele astea toride.Eiiii, dragii mei aşa sunt eu...cum o dai ca naiba vine!Sofiei îi place pe afară.Ea nu ştie că-n orele de vârf nu avem voie la soare!!!Ea chiţăie...ma-ma brum ,brum!Adică să mergem cu căruciorul la plimbare...sau pe jos, prin iarbă!Pe oriunde, numai afară să fie...Vara asta mi-a adus speranţă!Multă...soarele ăsta rotofei mi-a adus bucurie în suflet!Iar când vine câte o ploicică...stau ca leşinata în picioarele goale în curte...Vara asta e sora mea.E bună cu noi.Sofia o adoră...şi vara o iubeşte pe Sofia.Nicio vară nu o să mai fie ca vara asta.Mi-e drag de fiecare anotimp în parte, dar vara asta are ceva special, un iz al ei...de viitor.Prin binoclul verii mă pot uita sper toamnă.Hiii!Sună clopoţelul şi pentru mine anul acesta.În toamnă mă voi întoarce la şcoală.Mare bucurie pe sufletul meu de ...hoinar printr-ale cunoaşterii!
Vară...
Soare...
Azi m-am făcut una cu colbul străzii şi m-am ridicat către cer!Mirajul răcorii.Azi m-am uitat pentru o clipă înapoi şi am revăzut alte veri.Verile mele!
Vara e un anotimp compensatoriu pentru mine.E vara mea...A mea...

1 an

Pe 1 iunie Sofia a făcut un an!Minunea mea creşte.În fiecare zi...E o fetiţă dulce cu ochişori de smarald!Obrajorii ei pufoşi te îndeamnă mereu să-i pupi!O adorăm cu toţii!E fericirea noastră, motivul cert pentru care viaţa a căpătat un sens!
Sofi, te iubim !
La mulţi ani, puiuţ mic!

Momente...

Mai că-mi vine să râd când văd mascarada asta jenantă care ne înconjoară zi de zi.Şi rezistăm...Nu ştiu cum se face, dar rezistăm!Ba chiar mai şi râdem!Ce-am putea face?A-ţi plânge de milă în zilele noastre este echivalentul lui a-ţi pune ştreangul de gât!Şi se mai întâmplă şi de-astea, dar vai de noi...să nu vorbim de cei care ajung acolo!M-a îndemnat să scriu astăzi o imagine.Mi-a rămas întipărită în minte.Flash şi creierul a salvat-o fără ca eu să-i impun acest lucru.După mult timp bunica îşi revede nepoata.Lacrimi de fericire.Copilaşul are o capacitate de selecţie incredibilă.Râde numai la cine îi place, se joacă numai cu cine îi place.Mică, dar pretenţioasă.Îi plac copiii.Oamenii mari trebuie întâi cercetaţi, analizaţi abia apoi dă verdictul.Şi totuşi... deşi nu-şi văzuse bunica de mult timp a strigat-o din prima mi-ma-ie.Nu a cercetat-o , nu a pipăit-o , nimic.A întins braţele micuţe către ea şi a suspinat.Bunicuţa topită s-a făcut una cu micuţa şi a plâns.Noi, spectatorii am rămas muţi.Micuţa jubila de fericire în braţele bunicii sale.Sunt momente care te scot din timp şi te agaţă de viitor.În mocirla asta în care ne învârtim există momente care ne salvează şi ne aduc suflul necesar.Am nevoie de astfel de momente pentru a rezista.Le găsesc mereu în jurul meu.Oamenii dragi mie mă inspiră şi găsesc puterea de a continua şi în cel mai naiv surâs!
momente
un da,
un nu
acum ,
niciodată
mereu!

Cea mai bună jucărie

Jucăriile sunt un prilej de bucurie pentru fiecare copilaş.Încă din primele luni de viaţă copiii se apropie de-o jucărie.Ceva pufos este întotdeauna bun.Aşa că...un ursuleţ de pluş, moale, roz, cu căciuliţă de noapte în cap poate deveni un adevărat prieten.Fata mea s-a ataşat de un ursuleţ.Nu doarme fără el .Sunt de nedespărţit.Când vine somnicul ursulică trebuie să fie şi el prezent.Că de nu...e jale.În general, îi plac jucăriile.Ieri i-a cumpărat mama o păpuşă cu părul roşu.La început s-a speriat de ea, apoi încetul cu încetul s-a obişnuit.A văzut că are ochişori, guriţă, obrăjori şi mi-a zis:'ma-ma pu-pu'.Adică 'mama păpuşa'!Şi s-au împrietenit!Jucăriile sunt 'pu-pu'.Când primeşte o jucărie nouă o analizează pe toate părţile şi dacă îi place, o ia la subraţ şi o invită la o plimbare în premergător, dacă nu-i place o aruncă.E bun tot ce zornăie, chiţăie, cântă.Dar se plictiseşte repede şi de 'zornăicioase'şi le aruncă.Podeaua camerei devine un teren animat de diferite jucării.Mici, mari, pufoase, chităitoare...toate se regăsesc pe jos.Şi mama le adună, le şterge şi le pune la locul lor.Apoi ajung iar în mânuţele curioase ale Sofiei.Cred că şi jucăriile o iubesc pe Sofia.E adorabilă.Creşte frumos sub ochii noştrii.E un omuleţ adevărat.Ştie tot!E ageră şi hoaţă!Ştie că o iubim foarte mult şi ne consideră nişte jucării mai mari.Mama mea, adică bunica ei e 'bu-bu', tata e 'ta-ta-iu', eu şi tatăl ei:'ma-ma' şi 'ta-ta'.Suntem micul ei univers protejat de animăluţe de pluş şi multă iubire.Sofiei îi place cel mai mult să stea cu mine, cu mama ei.E mulţumită să mă vadă şi dacă eu mai fac una , alta îşi găseşte şi ea de lucru...numai să mă vadă.Adoarme ziua foarte repede lângă mine, după-masa.Dacă eu nu sunt e jale.Trebuie s-o mângâi şi să-i spun cât de mult o iubesc şi...Moş Ene e ademenit de vorbele mele dulci şi vine pe la gene.Şi adoarme.Dar...să nu cumva să mă mişc de lângă ea...mă verifică.Mama şi ursuleţul ei sunt cei mai buni parteneri de nani.Dar de fiecare dată când se supără sau e tristă apelează la cea mai bună jucărie a ei:mama.Mama este cea mia bună jucărie.Ea ştie când s-o pupe, s-o iubească...mama e mama.
Mama-cea mai bună jucărie!
Te iubesc , Sofia!