walking in a winter wonderland

Sleigh bells ring, are you listening,
in the lane, snow is glistening
A beautiful sight,
we're happy tonight,
walking in a winter wonderland...

o iarnă adevărată...de la fereastră văd zăpada pufoasă ca spuma laptelui...sunt foarte pofticioasă...instalaţiile sunt la loc de cinste pe casele tuturor!o iarnă de vis ...gândul îmi zboară aievea în lumea viselor ...ce m-aş tăvăli prin zăpada de afară...în casă e cald şi bine, ai mei, mulţumesc lui Dumnezeu ... sunt bine , sănătoşi şi eu cu fetiţa mea , la caldură...admirăm iarna ...Sofia a descoperit că zăpada se aşază pe cizmulite....ce minune!!!!!!!!!!zăpada nu e de mâncare,în schimb...mare dezamăgire!încă nu am plimbat-o cu sania, dar cu siguranţă va fi foarte încântată...ieri când am dus-o pe stradă şi a văzut totul alb a rămas stupefiată...penelul lui Doamne-Doamne zugrăvise totul în alb...ochişorii ei verzi vedeau albul din jur şi-i venea să-l înghită de fericire!îmi vin în minte anii copilăriei când mergeam la colindat...iernile când îl rugam pe tata să mergem la bulgărit sau pe mama să se joace cu mine...nu prea aveam vecini aşa că cei mai buni parteneri de joacă erau...mama şi tata...acum , eu şi Adrian suntem la rândul noastru ...mamă şi tată...fetiţa noastră creşte şi nimic pe lumea asta nu poate fi mai frumos!un sentiment total care te propulsează în viitor , indiferent de vremuri şi greutăţi.Sofia e minunată...iarna asta Sofia e mai frumoasă, în zăpada cu nasul roşu şi obrajii reci....cu mănuşi în mâini...şi fără fular că nu-l suferă...Sofia este o minune vie ...un colţ de rai în vieţile noastre...aer şi apă, foc şi pământ ...toate la un loc , cer şi aer...întuneric şi lumină... e totul...
un petec de zăpadă mă duce către copilărie...se aşterne un alt strat ...şi încă unul...
walking in a winter wonderland....

Crăciun la un an şi jumătate

Sofia a început deja să fie interesată de Moş Crăciun .Îl numeşte''piticul''.În ochii păpusicii mele Moşul este un pitic pentru că are scufiţă roşie precum piticii ei.Aştept să împodobesc bradul pentru iubita mea!O să fie foarte încântată!A avut brad şi anul trecut, dar anul trecut avea doar 6 luni şi nu o atrăgeau decât beculeţele viu colorate din brad!În schimb, anul acesta este fetiţă mare...Sofia e minunată, iar acum când aerul puternic îi înroşeşte obrajii este şi ...mai minunată.Cu siguranţă iarna aceasta va fi foarte frumoasă pentru că fetiţa mea aşteaptă zăpada.Are o sanie mică pe care o va trage tăticul ei pe zăpadă.Are bunici care o adoră şi o casă plină de jucării.Sofia aşteaptă pe Moş Crăciun şi el va veni fără îndoială pentru că Sofia este o fetiţă isteaţă care merită tot ce-i mai bun pe lumea asta!
Crăciun fericit tuturor!

Vă pupm cu drag,
mami Ali şi Soficuţa

Ştii tu oare?

Ştii tu oare
răspunsul la orice întrebare...
ştii că mi-am lipit ochii
ca să te văd aşa cum eşti
...întreg!
Ştii că mi-am tăiat nasul
ca să te miros
aşa cum eşti
...viu!
Ştii că hainele le-am dus
...la anticariat
ca să mă citeşti aşa cum sunt
...goală!
Ştii tu oare?
O minimă mare întrebare...


pic, pac măi puşcaş
ştii, nu şti eu cred că ştii
şi de-aceea mă rescrii!

sunt

sunt punctul pus
oriunde e nevoie de el.
sunt semnul de întrebare
agăţat de acoperiş!
sunt pisica nebună
plecată după şoricei
noaptea...
sunt luna, sunt...
sunt semnul exclamării
reluat de tine
când pleci...
de ce?
sunt locul de parcare
marcat cu vopsea albă...
sunt atât de tu
încât nici mie
nici al meu
nu mai sunt ...eu!
sunt tu
iar tu eşti eu
sunt...em!

Oala cu presiune

E remarcabil pentru o ţară că în condiţiile de trai ostile de acum ...mai funcţionează.Şi nu spun asta aşa să fie ci foarte avizat.La şcoala treaba merge , predăm zi de zi, elevii primesc informaţiile necesare pentru a avansa în cariera de elev.În sănătate treaba merge şi trebuie să recunosc cu mâna pe inimă(în urma spitalizării recente pe care am trăit-o alături de fetiţa mea) că destul de bine.Am fost internată la secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean Târgovişte şi nu am ce reproşa personalului.Lumea în care trăm şi-a pierdut valorile.Nimic valoros nu mai este răsplătit.Trăim într-o oală cu presiune.Suntem presaţi să trăim vremurile astea crunte când pentru munca prestată primim salarii mizere cu care trebuie să ne descurcăm!Nu înţeleg cum treburile funcţionează încă, cum profesorii, învăţătorii mai vin la şcoală...cum asistentele şi doctorii mai intră în spitale.Compar deloc ironic şcoala cu spitalul pentru că într-o şcoală copilul e vindecat la fel ca şi-n spital!Fără evoluţie intelectuală omul ar fi zero!De ce să nu profităm de oamenii ăştia conştiincioşi care vin la muncă pe bani puţini!O ţară ca a noastră se duce încet, încet...Oamenii conştiincioşi se vor transforma în stane de piatră şi atunci nu va ma fi nimic.
Vorbeam de curând cu o bună prietenă din Bucureşti, profesoară la un colegiu mare ...care a luat 600 lei salariu şi care trebuie să trăiască în capitală cu banii ăştia!Suntem acuzaţi gratuit că de ce stăm pe bănuţii ăştia la catedră, de ce nu facem altceva?Oameni buni, prietena mea îmi spunea cu mâna pe inimă:Ali, îmi place ce fac...Da, ăsta e ghinionul nostru...Ne place ceea ce facem...profesionalismul primează şi materialul e undeva într-un fund de sală de spectacol aplaudând cu ultimele puteri.Pâlpâie banul în viaţa noastră.Pâlpâie şi în curând nu-l vom mai vedea nici măcar pâlpâind!E jenant pentru o ţară să-şi bată joc în halul acesta de cei care o duc mai departe...Sunt supărată şi pornită pentru că-mi vine în minte asistenta de la Pediatrie care trebuie în tura de noapte să facă faţă la cincizeci de copii!Inumam ...un om la cincizeci!Un om mare să se îngrijească de cincizeci de oameni mici...fiecare cu boala şi cu durerile lui...şi sunt copii...nu ştiu încă să-şi exprime durerea...şi mamele care-i însoţesc sunt de multe ori şi ele copii...si văitături peste văitături...şi asistenta de garda trebuie la şase ore să-i ia pe toţi la mână, iar dimineaţa când soarele timid îşi face apariţia pe primul geam trebuie să fie pe poziţie şi să însoţească doctorii la gardă...Încotro ne ducem?Unde sunt vremurile alea când eram copil şi pe holurile spitalului se auzeau râsetele, vorbele personalului?Acum personalul...lipseşte cu desăvârşire...lumea s-a dus in Italia, Spania,Anglia....sau Dumnezeu cu mila mai ştie unde pentru că pe 500 lei nu putea trăi în România!Şi cu ce să-i învinovăţim?Am rămas noi...cei care...mai rezistăm...mai...mai....ma.....ma....m...m...până când nu vom mai fi niciunul.....
Sunt optimistă de felul meu...dar mi-e şi mie jenă de optimismul meu!

Fericirea de a fi mămică

Simt fericirea asta nouă de când aveam puiuţa în burtică.Încă de pe atunci comunicam.Ea voia nani, eu nu....ea nu voia nani, eu da...si tot aşa.A fost un bebe bun până s-a născut...ascultătoare...Îmi vine să râd!Eram spre sfârşitul sarcinii, eram la corectura după o olimpiadă şi colegele îmi spuneau să dorm cât mai mult acum , că se mai poate ...ca apoi(după ce nasc)o să fie'jale!'...Ba chiar una-mi zicea:'O să-ţi doreşti să mai fie o noapte în burtă să dormi şi tu!'.Şi eu Toma Necredinciosul îmi ziceam în mintea mea...'ce vor astea?sfaturi...sfaturi....bla, bla, bla'.Ehei...şi născui.Prima zi din viaţa ei a dormit bibica.Normal, nu prea ştia de ea...pe ce lume e!Eu cu mama(doua 'proaste')plângeam din cauză că doarme prea mult, poate e bolnavă, are ceva copilul....Şi copilul nu avea nimic...lasă că şi-a dat ea seama 'pe ce lume e ' şi a început'nesomnul'...Of, Doamne de ce nu dorm bebeluşii?Aşa am ajuns la 1 an şi doua luni, cu o stare continuă de nesomn...şi suntem pe poziţii.Eu m-am învăţat să nu dorm şi rar mi s-a întâmplat să cedez...Nu ai cum !Nu se poate...copilul e centrul lumii mele.Tot ce fac ...fac ca să-i fie ei bine!Orice mama face asta.O doamnă respectabilă, dar fără copii mă sfătuia 's-o las...în pătuţ...şi să dorm!'Numai mamele înţeleg ...cine nu a crescut un pui de om vine cu teorii...teoriile sunt sau nu sunt valabile.Realitatea e una, fiecare copil are ritmul lui de creştere şi fiecare mamă găseşte mijloacele necesare de comunicare.Fata mea e măricica acum , e minunată...nu există bucurie mai mare decât aceea 'de a fi mămică'.Sofia mă strigă'ma-ma mea...'Cum să nu ţi se rupă sufletul şi fiecare bucăţică să nu i-o oferi ei în dar?Fata mea e motivul cert pentru care viaţa mea a căpătat un rost...Mi-aş dori să cred că pentru fiecare mămică din lume sentimentul este valabil...Nu vreau să-mi amintesc de nimic!Nu ştiu nimic.Sunt surdă şi oarbă.Sufăr de egoism.Nu vorbesc şi nu sunt ascultată.Nu judec şi nu sunt judecată.Sunt mamă şi atât.Iar bebeluşa mea este tot ce am mai scump pe lume!Nu pot decât să ridic rugăciuni pentru zile cât mai multe împreună...ani, zeci de ani...Sofia este un copil foarte inteligent.Şi sunt sigură că Bunul Dumnezeu mi-a trimis-o pentru că a ştiut că sufletul meu nu era complet.Acum, da!Pentru că am cel mai frumos dar, coborât din cerurile azurii...adus de razele sorelui.Iarba s-a semănat în ochii ei şi i-a făcut verzi, luna a alunecat în părul ei şi l-a făcut şaten, laptele a cofundat pielea ei cu o cană şi a făcut-o albă şi pufoasă...cum să mă desciu mai bine??Cuvintele sunt inutile aşa că nu-mi rămâne decât să mă uit la ea şi s-o sorb din priviri.Aşa nu-mi va mai fi niciodata sete...
Sofi, te ador!
Cu drag,
mami

Depresie postnatala...

Să fiu 'în pas cu vremurile'abordez un subiect atât de discutat zilele astea.Ca o mămică'în creştere copil'pot spune că nu există aşa ceva decât dacă psihicul nostru fragil se lasă invadat de fel şi fel de rele.Îmi amintesc cu plăcere de ziua în care am născut-o pe Sofia.Apoi de multele nopţi de nesomn.Aşa, şi ?Sunt normale...copilaşii nu au discernământ.Mămici, am fost şi noi bebei cândva şi sigur am scos peri albi mamelor noastre...Sofia are 1 an , 1 lună şi 15 zile.Nu regret niciun minut pe care i l-am dedicat.Când am aflat că sunt gravidă m-am speriat un pic.Teama s-a transformat în bucurie încet-încet.Pardoxal, dar adevărat.Nefiind căsătorită am rupt prejudecăţile din jurul meu şi m-a interesat numai puiuţul ce prinsese viaţă în mine!Tatăl Sofiei ne este acum 'partener permanent'de viaţă, locuieşte la noi...deşi în continuare nu suntem căsătoriţi...Ne învârtim într-o lume a prejudecăţilor pe care le menţinem prin prostie.Mă uitam aseară la emisiunea lui Mircea Badea.Vorbea despre tragedia de ieri.O mamă, celebră pe deasupra s-a sinucis.Era bulversat şi nefiind un mare fan al emisiunii lui aseară mi-a atras atenţia .I-am urmărit discursul şi l-am înţeles.O mamă îşi lasă copilul pe lume ...cui?Ce i se va spune puiuţului când va creşte?Mama ta s-a sinucis când a împlinit 43 ani!Anormal...dupa ce l-a dorit ani la rând.Hop!Pic în judecată şi nu-mi doresc asta, divaghez de la subiect şi nu-i normal.Am dat un click azi pe google căutând despre'depresia postnatală'.Am citit teorii peste teorii.Un alt paradox.Nu m-am identificat cu niciuna din ele.S-ar putea spune că-s o mămică fericită şi să mă bucur de asta...nu să dau cu piatra în cele care trec prin aşa ceva...Sunt sigură că toate trecem prin aşa ceva...dar ceea ce contează este cum gestionam noi cu noi problema...Hai, mămici nu vă lăsaţi doborâte...Viaţa(oricât de grea ar fi)merită trăită.Am fost aduşi(fiecare dintre noi)cu un scop pe pământul ăsta şi să fim buni să plecăm când decide El, bunul Dumnezeu...Ce înseamnă asta?Să-ţi iei zilele?De unde puterea asta diabolică?Chiar aşa de mult îi îngăduim spiritului malefic să ne conducă?De ce oameni buni?????Hai, fruntea sus ...şi zile bune!Nopţi cu nani(dacă se poate), mămici...iar de nu...grijă mare la puiuţi!Bebeii sunt pe primul loc, iar o mama devotată nu are voie să se pună niciodată pe primul plan!Ce înseamnă asta?Egoism....nu, e puţin spus...
Vorbesc în calitate de mămica.Bebica mea a fost foarte rea.Nu a dormit o noapte până acum.La ea nu există nani ca ceva natural.Ar putea să nu doarmă.E bebe anti-somn.Foarte energică!Of...simt că nu mă fac înţeleasă!Cred că ieri toate mămicile din România au simţit un cui înrosit în inimă!Eu, una am simţit cum ...nu mai ştiu ce am simţit...las discursul ăsta naratologic agăţat de Destin...să-l continue el, iar când fata mea o să fie mare o să i-l dau drept lectură obligatorie.Pentru că şi ea o să fie într-o bună zi mămică şi poate o să audă la ştiri că o mamă s-a sinucis...lăsându-şi puiul...Si poate că eu voi fi bătrână atunci şi Mircea Badea...la fel...va mai oare emisiuni...nu cred...Dar sigur în viitorul ipotetic lucrurile se pot îndrepta dacă nu uităm de unde venim şi încotro ne îndreptăm...Că avem probleme zi de zi....că n-avem bani de pâine...că...astea trec!important este ca in viitorul ăla presupus de care eu vorbesc să fim oameni adevăraţi...să nu ne vindem sufletele...pentru nimic în lume!O viaţă avem şi să ne bucurăm de ea...e singurul dar nepreţuit...Hai, dragi oameni...un zâmbet în furtună şi soarele va ieşi din nou!!!!!!!