Descânt

ieşi deochi dintre ochi
fugi şi te adapă-n stâncă
unde nici umbra nu urcă!
ieşi şi du-te-n loc umbros
unde-i soare duşmănos!
ieşi te du din curtea mea
ia-o pe lângă vâlcea
ieşi din suflet
ieşi din floare
să nu mai simt foc, că doare!
ochi albastrii m-au privit
şi pe loc m-au nimerit
arză-i doru-n albăstrie
de s-or mai uita la mine!
ochii verzi m-au urmărit
şi în loc m-au ţintuit,
arză-i jalea în verzie
de m-or mai lua pe mine!
negrii ochi în prag de seara
m-au privit pe sub sprânceană,
şi m-au înşirat pe drum
socoteai că sunt nebun!
arză-i doru de copiii
de se-or mai uita hapsâni!
ochi căprui ca solu toamna
m-au privit , mi-au făcut seamă
stau mă uit cu drag la lună
socotind că-i o minciună!
arză-i focu-n foc pe jar
de necaz şi de amar!
merg pe drum
mă las în jos
simt pământu lunecos
merg pe sus
mă ţin în loc
n-am nici soartă, nici noroc...

ieşi te du-n dumicătură
când oi mai baga-o-n gură!
ieşi din piept şi din fuioare
să te ţii iar pe picioare!
ieşi te du-n pustietate
să mi te văd doar în spate!