Eclipsă de timp

Este dificil să trăieşti în trecut, ridicol să trăieşti în viitor şi pretenţios să trăieşti în prezent.Am ajuns să mă bucur de fiecare nimic pentru că din bucurii mici formăm şiragul de mărgele pe care ni-l vom prinde în jurul gâtului când vom pleca la plimbare.Valoarea timpului nu poate fi contorizată şi de multe ori realizez că nu pot controla timpul.Oricât de multe calcule mi-aş face când trag linie la sfârşitul zilei realizez că am ratat din nou socoteala.Timpul mi-a scăpat printre degete şi azi.Ca nisipul strâns în pumnul nesigur de îndrăgostit.Simt mirosul mării şi aer tare de munte, dar ştiu că niciodată marea nu va mai fi mare şi muntele-munte pentru mine.Acum mă raportez la toate plăcerile altfel!Marea mea e o mare de ninsoare, cu fulgi mari şi pufoşi, cu faţă de copil inocent.Iar muntele meu e familia mea şi escaladăm zilnic în lupta cu viaţa.Nu mă las şi urc în telescaun şi privesc fără pic de emoţie în jos.Văd o vale întinsă, cu o vegetaţie fascinantă.Văd locuri cunoscute şi simt aproape oameni dragi.Recunosc o curte, un leagăn , o jucărie de plastic.Râd când observ că hoaţa de căţeluşă a furat papucul mamei.Tata sigur se va înfuria când va găsi papucul prin grădină.Toate se petrec sub ochii mei.Acum alerg, copil fiind desculţă prin curte, acum scriu primele litere pe pereţi, acum am cozi şi funde şi tresar la complimentele colegilor, acum iubesc, ţin de mână un băiat simpatic, acum primul sărut îmi taie respiraţia, acum dau bac-ul, acum plec la facultate la Braşov, acum urc pe Tâmpa cu prietenele mele,acum l-am cunoscut pe El, acum îl iubesc la fel ca atunci, acum anestezicul curge lin prin vene şi mă trezesc şi aud:aveţi o fetiţă sănătoasă şi foarte frumoasă!!!Acum sunt mamă.Şi tot acum mă uit pe fereastră şi număr fulgii ce cad în curtea mea.Acum fetiţa mea mă strigă:ma-ma şi toate astea sub scenariul Timpului.Clişee.Cu toţii le trăim!Momente, instantanee care fug de sub ochii noştrii.Totul în jur e opac.Ce să fi oare?Eclipsă de timp....??Prezentul continuu.Acum.