walking in a winter wonderland

Sleigh bells ring, are you listening,
in the lane, snow is glistening
A beautiful sight,
we're happy tonight,
walking in a winter wonderland...

o iarnă adevărată...de la fereastră văd zăpada pufoasă ca spuma laptelui...sunt foarte pofticioasă...instalaţiile sunt la loc de cinste pe casele tuturor!o iarnă de vis ...gândul îmi zboară aievea în lumea viselor ...ce m-aş tăvăli prin zăpada de afară...în casă e cald şi bine, ai mei, mulţumesc lui Dumnezeu ... sunt bine , sănătoşi şi eu cu fetiţa mea , la caldură...admirăm iarna ...Sofia a descoperit că zăpada se aşază pe cizmulite....ce minune!!!!!!!!!!zăpada nu e de mâncare,în schimb...mare dezamăgire!încă nu am plimbat-o cu sania, dar cu siguranţă va fi foarte încântată...ieri când am dus-o pe stradă şi a văzut totul alb a rămas stupefiată...penelul lui Doamne-Doamne zugrăvise totul în alb...ochişorii ei verzi vedeau albul din jur şi-i venea să-l înghită de fericire!îmi vin în minte anii copilăriei când mergeam la colindat...iernile când îl rugam pe tata să mergem la bulgărit sau pe mama să se joace cu mine...nu prea aveam vecini aşa că cei mai buni parteneri de joacă erau...mama şi tata...acum , eu şi Adrian suntem la rândul noastru ...mamă şi tată...fetiţa noastră creşte şi nimic pe lumea asta nu poate fi mai frumos!un sentiment total care te propulsează în viitor , indiferent de vremuri şi greutăţi.Sofia e minunată...iarna asta Sofia e mai frumoasă, în zăpada cu nasul roşu şi obrajii reci....cu mănuşi în mâini...şi fără fular că nu-l suferă...Sofia este o minune vie ...un colţ de rai în vieţile noastre...aer şi apă, foc şi pământ ...toate la un loc , cer şi aer...întuneric şi lumină... e totul...
un petec de zăpadă mă duce către copilărie...se aşterne un alt strat ...şi încă unul...
walking in a winter wonderland....

Crăciun la un an şi jumătate

Sofia a început deja să fie interesată de Moş Crăciun .Îl numeşte''piticul''.În ochii păpusicii mele Moşul este un pitic pentru că are scufiţă roşie precum piticii ei.Aştept să împodobesc bradul pentru iubita mea!O să fie foarte încântată!A avut brad şi anul trecut, dar anul trecut avea doar 6 luni şi nu o atrăgeau decât beculeţele viu colorate din brad!În schimb, anul acesta este fetiţă mare...Sofia e minunată, iar acum când aerul puternic îi înroşeşte obrajii este şi ...mai minunată.Cu siguranţă iarna aceasta va fi foarte frumoasă pentru că fetiţa mea aşteaptă zăpada.Are o sanie mică pe care o va trage tăticul ei pe zăpadă.Are bunici care o adoră şi o casă plină de jucării.Sofia aşteaptă pe Moş Crăciun şi el va veni fără îndoială pentru că Sofia este o fetiţă isteaţă care merită tot ce-i mai bun pe lumea asta!
Crăciun fericit tuturor!

Vă pupm cu drag,
mami Ali şi Soficuţa

Ştii tu oare?

Ştii tu oare
răspunsul la orice întrebare...
ştii că mi-am lipit ochii
ca să te văd aşa cum eşti
...întreg!
Ştii că mi-am tăiat nasul
ca să te miros
aşa cum eşti
...viu!
Ştii că hainele le-am dus
...la anticariat
ca să mă citeşti aşa cum sunt
...goală!
Ştii tu oare?
O minimă mare întrebare...


pic, pac măi puşcaş
ştii, nu şti eu cred că ştii
şi de-aceea mă rescrii!

sunt

sunt punctul pus
oriunde e nevoie de el.
sunt semnul de întrebare
agăţat de acoperiş!
sunt pisica nebună
plecată după şoricei
noaptea...
sunt luna, sunt...
sunt semnul exclamării
reluat de tine
când pleci...
de ce?
sunt locul de parcare
marcat cu vopsea albă...
sunt atât de tu
încât nici mie
nici al meu
nu mai sunt ...eu!
sunt tu
iar tu eşti eu
sunt...em!

Oala cu presiune

E remarcabil pentru o ţară că în condiţiile de trai ostile de acum ...mai funcţionează.Şi nu spun asta aşa să fie ci foarte avizat.La şcoala treaba merge , predăm zi de zi, elevii primesc informaţiile necesare pentru a avansa în cariera de elev.În sănătate treaba merge şi trebuie să recunosc cu mâna pe inimă(în urma spitalizării recente pe care am trăit-o alături de fetiţa mea) că destul de bine.Am fost internată la secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean Târgovişte şi nu am ce reproşa personalului.Lumea în care trăm şi-a pierdut valorile.Nimic valoros nu mai este răsplătit.Trăim într-o oală cu presiune.Suntem presaţi să trăim vremurile astea crunte când pentru munca prestată primim salarii mizere cu care trebuie să ne descurcăm!Nu înţeleg cum treburile funcţionează încă, cum profesorii, învăţătorii mai vin la şcoală...cum asistentele şi doctorii mai intră în spitale.Compar deloc ironic şcoala cu spitalul pentru că într-o şcoală copilul e vindecat la fel ca şi-n spital!Fără evoluţie intelectuală omul ar fi zero!De ce să nu profităm de oamenii ăştia conştiincioşi care vin la muncă pe bani puţini!O ţară ca a noastră se duce încet, încet...Oamenii conştiincioşi se vor transforma în stane de piatră şi atunci nu va ma fi nimic.
Vorbeam de curând cu o bună prietenă din Bucureşti, profesoară la un colegiu mare ...care a luat 600 lei salariu şi care trebuie să trăiască în capitală cu banii ăştia!Suntem acuzaţi gratuit că de ce stăm pe bănuţii ăştia la catedră, de ce nu facem altceva?Oameni buni, prietena mea îmi spunea cu mâna pe inimă:Ali, îmi place ce fac...Da, ăsta e ghinionul nostru...Ne place ceea ce facem...profesionalismul primează şi materialul e undeva într-un fund de sală de spectacol aplaudând cu ultimele puteri.Pâlpâie banul în viaţa noastră.Pâlpâie şi în curând nu-l vom mai vedea nici măcar pâlpâind!E jenant pentru o ţară să-şi bată joc în halul acesta de cei care o duc mai departe...Sunt supărată şi pornită pentru că-mi vine în minte asistenta de la Pediatrie care trebuie în tura de noapte să facă faţă la cincizeci de copii!Inumam ...un om la cincizeci!Un om mare să se îngrijească de cincizeci de oameni mici...fiecare cu boala şi cu durerile lui...şi sunt copii...nu ştiu încă să-şi exprime durerea...şi mamele care-i însoţesc sunt de multe ori şi ele copii...si văitături peste văitături...şi asistenta de garda trebuie la şase ore să-i ia pe toţi la mână, iar dimineaţa când soarele timid îşi face apariţia pe primul geam trebuie să fie pe poziţie şi să însoţească doctorii la gardă...Încotro ne ducem?Unde sunt vremurile alea când eram copil şi pe holurile spitalului se auzeau râsetele, vorbele personalului?Acum personalul...lipseşte cu desăvârşire...lumea s-a dus in Italia, Spania,Anglia....sau Dumnezeu cu mila mai ştie unde pentru că pe 500 lei nu putea trăi în România!Şi cu ce să-i învinovăţim?Am rămas noi...cei care...mai rezistăm...mai...mai....ma.....ma....m...m...până când nu vom mai fi niciunul.....
Sunt optimistă de felul meu...dar mi-e şi mie jenă de optimismul meu!

Fericirea de a fi mămică

Simt fericirea asta nouă de când aveam puiuţa în burtică.Încă de pe atunci comunicam.Ea voia nani, eu nu....ea nu voia nani, eu da...si tot aşa.A fost un bebe bun până s-a născut...ascultătoare...Îmi vine să râd!Eram spre sfârşitul sarcinii, eram la corectura după o olimpiadă şi colegele îmi spuneau să dorm cât mai mult acum , că se mai poate ...ca apoi(după ce nasc)o să fie'jale!'...Ba chiar una-mi zicea:'O să-ţi doreşti să mai fie o noapte în burtă să dormi şi tu!'.Şi eu Toma Necredinciosul îmi ziceam în mintea mea...'ce vor astea?sfaturi...sfaturi....bla, bla, bla'.Ehei...şi născui.Prima zi din viaţa ei a dormit bibica.Normal, nu prea ştia de ea...pe ce lume e!Eu cu mama(doua 'proaste')plângeam din cauză că doarme prea mult, poate e bolnavă, are ceva copilul....Şi copilul nu avea nimic...lasă că şi-a dat ea seama 'pe ce lume e ' şi a început'nesomnul'...Of, Doamne de ce nu dorm bebeluşii?Aşa am ajuns la 1 an şi doua luni, cu o stare continuă de nesomn...şi suntem pe poziţii.Eu m-am învăţat să nu dorm şi rar mi s-a întâmplat să cedez...Nu ai cum !Nu se poate...copilul e centrul lumii mele.Tot ce fac ...fac ca să-i fie ei bine!Orice mama face asta.O doamnă respectabilă, dar fără copii mă sfătuia 's-o las...în pătuţ...şi să dorm!'Numai mamele înţeleg ...cine nu a crescut un pui de om vine cu teorii...teoriile sunt sau nu sunt valabile.Realitatea e una, fiecare copil are ritmul lui de creştere şi fiecare mamă găseşte mijloacele necesare de comunicare.Fata mea e măricica acum , e minunată...nu există bucurie mai mare decât aceea 'de a fi mămică'.Sofia mă strigă'ma-ma mea...'Cum să nu ţi se rupă sufletul şi fiecare bucăţică să nu i-o oferi ei în dar?Fata mea e motivul cert pentru care viaţa mea a căpătat un rost...Mi-aş dori să cred că pentru fiecare mămică din lume sentimentul este valabil...Nu vreau să-mi amintesc de nimic!Nu ştiu nimic.Sunt surdă şi oarbă.Sufăr de egoism.Nu vorbesc şi nu sunt ascultată.Nu judec şi nu sunt judecată.Sunt mamă şi atât.Iar bebeluşa mea este tot ce am mai scump pe lume!Nu pot decât să ridic rugăciuni pentru zile cât mai multe împreună...ani, zeci de ani...Sofia este un copil foarte inteligent.Şi sunt sigură că Bunul Dumnezeu mi-a trimis-o pentru că a ştiut că sufletul meu nu era complet.Acum, da!Pentru că am cel mai frumos dar, coborât din cerurile azurii...adus de razele sorelui.Iarba s-a semănat în ochii ei şi i-a făcut verzi, luna a alunecat în părul ei şi l-a făcut şaten, laptele a cofundat pielea ei cu o cană şi a făcut-o albă şi pufoasă...cum să mă desciu mai bine??Cuvintele sunt inutile aşa că nu-mi rămâne decât să mă uit la ea şi s-o sorb din priviri.Aşa nu-mi va mai fi niciodata sete...
Sofi, te ador!
Cu drag,
mami

Depresie postnatala...

Să fiu 'în pas cu vremurile'abordez un subiect atât de discutat zilele astea.Ca o mămică'în creştere copil'pot spune că nu există aşa ceva decât dacă psihicul nostru fragil se lasă invadat de fel şi fel de rele.Îmi amintesc cu plăcere de ziua în care am născut-o pe Sofia.Apoi de multele nopţi de nesomn.Aşa, şi ?Sunt normale...copilaşii nu au discernământ.Mămici, am fost şi noi bebei cândva şi sigur am scos peri albi mamelor noastre...Sofia are 1 an , 1 lună şi 15 zile.Nu regret niciun minut pe care i l-am dedicat.Când am aflat că sunt gravidă m-am speriat un pic.Teama s-a transformat în bucurie încet-încet.Pardoxal, dar adevărat.Nefiind căsătorită am rupt prejudecăţile din jurul meu şi m-a interesat numai puiuţul ce prinsese viaţă în mine!Tatăl Sofiei ne este acum 'partener permanent'de viaţă, locuieşte la noi...deşi în continuare nu suntem căsătoriţi...Ne învârtim într-o lume a prejudecăţilor pe care le menţinem prin prostie.Mă uitam aseară la emisiunea lui Mircea Badea.Vorbea despre tragedia de ieri.O mamă, celebră pe deasupra s-a sinucis.Era bulversat şi nefiind un mare fan al emisiunii lui aseară mi-a atras atenţia .I-am urmărit discursul şi l-am înţeles.O mamă îşi lasă copilul pe lume ...cui?Ce i se va spune puiuţului când va creşte?Mama ta s-a sinucis când a împlinit 43 ani!Anormal...dupa ce l-a dorit ani la rând.Hop!Pic în judecată şi nu-mi doresc asta, divaghez de la subiect şi nu-i normal.Am dat un click azi pe google căutând despre'depresia postnatală'.Am citit teorii peste teorii.Un alt paradox.Nu m-am identificat cu niciuna din ele.S-ar putea spune că-s o mămică fericită şi să mă bucur de asta...nu să dau cu piatra în cele care trec prin aşa ceva...Sunt sigură că toate trecem prin aşa ceva...dar ceea ce contează este cum gestionam noi cu noi problema...Hai, mămici nu vă lăsaţi doborâte...Viaţa(oricât de grea ar fi)merită trăită.Am fost aduşi(fiecare dintre noi)cu un scop pe pământul ăsta şi să fim buni să plecăm când decide El, bunul Dumnezeu...Ce înseamnă asta?Să-ţi iei zilele?De unde puterea asta diabolică?Chiar aşa de mult îi îngăduim spiritului malefic să ne conducă?De ce oameni buni?????Hai, fruntea sus ...şi zile bune!Nopţi cu nani(dacă se poate), mămici...iar de nu...grijă mare la puiuţi!Bebeii sunt pe primul loc, iar o mama devotată nu are voie să se pună niciodată pe primul plan!Ce înseamnă asta?Egoism....nu, e puţin spus...
Vorbesc în calitate de mămica.Bebica mea a fost foarte rea.Nu a dormit o noapte până acum.La ea nu există nani ca ceva natural.Ar putea să nu doarmă.E bebe anti-somn.Foarte energică!Of...simt că nu mă fac înţeleasă!Cred că ieri toate mămicile din România au simţit un cui înrosit în inimă!Eu, una am simţit cum ...nu mai ştiu ce am simţit...las discursul ăsta naratologic agăţat de Destin...să-l continue el, iar când fata mea o să fie mare o să i-l dau drept lectură obligatorie.Pentru că şi ea o să fie într-o bună zi mămică şi poate o să audă la ştiri că o mamă s-a sinucis...lăsându-şi puiul...Si poate că eu voi fi bătrână atunci şi Mircea Badea...la fel...va mai oare emisiuni...nu cred...Dar sigur în viitorul ipotetic lucrurile se pot îndrepta dacă nu uităm de unde venim şi încotro ne îndreptăm...Că avem probleme zi de zi....că n-avem bani de pâine...că...astea trec!important este ca in viitorul ăla presupus de care eu vorbesc să fim oameni adevăraţi...să nu ne vindem sufletele...pentru nimic în lume!O viaţă avem şi să ne bucurăm de ea...e singurul dar nepreţuit...Hai, dragi oameni...un zâmbet în furtună şi soarele va ieşi din nou!!!!!!!

Vară...

Căldura toridă pare că ne inundă.Mi-am dorit să vină vara şi acum tânjesc după un pic de răcoare.Aşa e omul...mereu nemulţumit!Soarele arzător stăpâneşte cerul pufos!Greu se mai mişcă norii!Nu tu vânt care să-i îndrume...nu tu picături care să-i revigoreze!Zilele trecute mă gândeam ce bine era astă iarnă.Şi când era frig visam la zilele astea toride.Eiiii, dragii mei aşa sunt eu...cum o dai ca naiba vine!Sofiei îi place pe afară.Ea nu ştie că-n orele de vârf nu avem voie la soare!!!Ea chiţăie...ma-ma brum ,brum!Adică să mergem cu căruciorul la plimbare...sau pe jos, prin iarbă!Pe oriunde, numai afară să fie...Vara asta mi-a adus speranţă!Multă...soarele ăsta rotofei mi-a adus bucurie în suflet!Iar când vine câte o ploicică...stau ca leşinata în picioarele goale în curte...Vara asta e sora mea.E bună cu noi.Sofia o adoră...şi vara o iubeşte pe Sofia.Nicio vară nu o să mai fie ca vara asta.Mi-e drag de fiecare anotimp în parte, dar vara asta are ceva special, un iz al ei...de viitor.Prin binoclul verii mă pot uita sper toamnă.Hiii!Sună clopoţelul şi pentru mine anul acesta.În toamnă mă voi întoarce la şcoală.Mare bucurie pe sufletul meu de ...hoinar printr-ale cunoaşterii!
Vară...
Soare...
Azi m-am făcut una cu colbul străzii şi m-am ridicat către cer!Mirajul răcorii.Azi m-am uitat pentru o clipă înapoi şi am revăzut alte veri.Verile mele!
Vara e un anotimp compensatoriu pentru mine.E vara mea...A mea...

1 an

Pe 1 iunie Sofia a făcut un an!Minunea mea creşte.În fiecare zi...E o fetiţă dulce cu ochişori de smarald!Obrajorii ei pufoşi te îndeamnă mereu să-i pupi!O adorăm cu toţii!E fericirea noastră, motivul cert pentru care viaţa a căpătat un sens!
Sofi, te iubim !
La mulţi ani, puiuţ mic!

Momente...

Mai că-mi vine să râd când văd mascarada asta jenantă care ne înconjoară zi de zi.Şi rezistăm...Nu ştiu cum se face, dar rezistăm!Ba chiar mai şi râdem!Ce-am putea face?A-ţi plânge de milă în zilele noastre este echivalentul lui a-ţi pune ştreangul de gât!Şi se mai întâmplă şi de-astea, dar vai de noi...să nu vorbim de cei care ajung acolo!M-a îndemnat să scriu astăzi o imagine.Mi-a rămas întipărită în minte.Flash şi creierul a salvat-o fără ca eu să-i impun acest lucru.După mult timp bunica îşi revede nepoata.Lacrimi de fericire.Copilaşul are o capacitate de selecţie incredibilă.Râde numai la cine îi place, se joacă numai cu cine îi place.Mică, dar pretenţioasă.Îi plac copiii.Oamenii mari trebuie întâi cercetaţi, analizaţi abia apoi dă verdictul.Şi totuşi... deşi nu-şi văzuse bunica de mult timp a strigat-o din prima mi-ma-ie.Nu a cercetat-o , nu a pipăit-o , nimic.A întins braţele micuţe către ea şi a suspinat.Bunicuţa topită s-a făcut una cu micuţa şi a plâns.Noi, spectatorii am rămas muţi.Micuţa jubila de fericire în braţele bunicii sale.Sunt momente care te scot din timp şi te agaţă de viitor.În mocirla asta în care ne învârtim există momente care ne salvează şi ne aduc suflul necesar.Am nevoie de astfel de momente pentru a rezista.Le găsesc mereu în jurul meu.Oamenii dragi mie mă inspiră şi găsesc puterea de a continua şi în cel mai naiv surâs!
momente
un da,
un nu
acum ,
niciodată
mereu!

Cea mai bună jucărie

Jucăriile sunt un prilej de bucurie pentru fiecare copilaş.Încă din primele luni de viaţă copiii se apropie de-o jucărie.Ceva pufos este întotdeauna bun.Aşa că...un ursuleţ de pluş, moale, roz, cu căciuliţă de noapte în cap poate deveni un adevărat prieten.Fata mea s-a ataşat de un ursuleţ.Nu doarme fără el .Sunt de nedespărţit.Când vine somnicul ursulică trebuie să fie şi el prezent.Că de nu...e jale.În general, îi plac jucăriile.Ieri i-a cumpărat mama o păpuşă cu părul roşu.La început s-a speriat de ea, apoi încetul cu încetul s-a obişnuit.A văzut că are ochişori, guriţă, obrăjori şi mi-a zis:'ma-ma pu-pu'.Adică 'mama păpuşa'!Şi s-au împrietenit!Jucăriile sunt 'pu-pu'.Când primeşte o jucărie nouă o analizează pe toate părţile şi dacă îi place, o ia la subraţ şi o invită la o plimbare în premergător, dacă nu-i place o aruncă.E bun tot ce zornăie, chiţăie, cântă.Dar se plictiseşte repede şi de 'zornăicioase'şi le aruncă.Podeaua camerei devine un teren animat de diferite jucării.Mici, mari, pufoase, chităitoare...toate se regăsesc pe jos.Şi mama le adună, le şterge şi le pune la locul lor.Apoi ajung iar în mânuţele curioase ale Sofiei.Cred că şi jucăriile o iubesc pe Sofia.E adorabilă.Creşte frumos sub ochii noştrii.E un omuleţ adevărat.Ştie tot!E ageră şi hoaţă!Ştie că o iubim foarte mult şi ne consideră nişte jucării mai mari.Mama mea, adică bunica ei e 'bu-bu', tata e 'ta-ta-iu', eu şi tatăl ei:'ma-ma' şi 'ta-ta'.Suntem micul ei univers protejat de animăluţe de pluş şi multă iubire.Sofiei îi place cel mai mult să stea cu mine, cu mama ei.E mulţumită să mă vadă şi dacă eu mai fac una , alta îşi găseşte şi ea de lucru...numai să mă vadă.Adoarme ziua foarte repede lângă mine, după-masa.Dacă eu nu sunt e jale.Trebuie s-o mângâi şi să-i spun cât de mult o iubesc şi...Moş Ene e ademenit de vorbele mele dulci şi vine pe la gene.Şi adoarme.Dar...să nu cumva să mă mişc de lângă ea...mă verifică.Mama şi ursuleţul ei sunt cei mai buni parteneri de nani.Dar de fiecare dată când se supără sau e tristă apelează la cea mai bună jucărie a ei:mama.Mama este cea mia bună jucărie.Ea ştie când s-o pupe, s-o iubească...mama e mama.
Mama-cea mai bună jucărie!
Te iubesc , Sofia!

în pauză....

Cu toţii iubim pauzele.Ne place să avem pauză.Pauză de la ceva, nu contează-pauză să fie.Unii sunt în pauză de gândire, alţii în pauză de ...masă!Sau allţii în pauză de personalitate.În pauză se întâmplă lucruri măreţe.Putem face orice.Putem să pufăim o ţigară, să halim un sandwich(sandviş), sau să bârfim.E tare savuroasă bârfa din pauză.Sau, tot în pauză, putem să stăm.Să stam degeaba.Nu că până la pauză ne-am fi rupt de treabă, dar ...e bine să ne odihnim.Odihna după odihnă nu poate face rău.Lumea e nebună după pauze:''Când luăm pauză?''Răspunsul ne dă elan:''În juma'de oră!''Of, şi parcă o nouă viaţă se naşte în noi.Ne gândim cum să treacă mai repede jumatea aia de oră şi să vină binecuvântata pauză!Numai atunci putem respira aer.Până atunci trebuie să ne mai intoxicăm cu ceva responsabilităţi.În pauză, e altă treabă.Nu tu şef, nu tu plictiseală...că doar e pauză.Unii sunt în pauză de gândire.Dar asta nu-i deranjează deloc.Ba dimpotrivă munca pentru ei devine o nesfârşită pauză...Şi aşa ajung ei înşişi proprii şefi.Nu fac nimic cum trebuie...că nu-i poate obliga nimeni:sunt în pauză.Alţii, fraţi cu primii sunt în pauză de imaginaţie şi viaţa lor devine un covor şters pe care calcă toţi fără a lăsa nicio urmă.Nu îi dernajează.Şi nu au de gând să dea măcar cu o cană de apă pe covorul ăla hămesit să-l aducă puţin la viaţă!Nu...Îl lasă aşa şi continuă să calce cu bocancii jegoşi zi de zi pe el.Bietul covor!Cât o să mai ţină la tăvăleală?S-a dovedit că ţine mult, foarte mult chiar!Şi aşa imaginaţia ajunge să clocească undeva departe într-un ungher ascuns al minţii lor şi nu poate fi trezită nici de cel mai puternic zgomot!Asta e!Că doar au luat pauză...Pauze peste pauze.Îmi vine în minte un clişeu:''Pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese''(succesuri, ca să fiu la modă şi în pauză de gramatică).O expresie încarcată de semnificaţii.Ce ne-am face noi românii fără pauze??Nu am supravieţui...cu siguranţă.Suntem sclavii pauzelor.Stau şi mă gândesc la vremea când puteam să fiu în pauză.Acum , e mai greu...Nu mă plâng...şi nu-mi doresc pentru că maternitatea nu admite pauze.Dar îmi vine şi acum să râd când îmi amintesc de nişte pauze savuroase de la şcoală.Câte nu se mai întâmplau într-o pauză!Bine că am amintirile la mine...Mai apelez din când în când la ele.Nicioadată nu o să iau pauză de la amintiri.Sunt ale mele şi din cu dinţii de ele.Şi primăvara asta năbădăioasă ne ţine azi în casă.Nici nu plouă, nici nu-i soare...Se pare că primăvara a luat azi...pauză!

Bărbatul şi ...salvarea femeii

Recunosc că m-am gândit să scriu rândurile ce urmează ca reacţie la articolul postat de bunul meu prieten ...''Femeia şi mântuirea lumii''(http://nettyvann.blogspot.com/2010/03/femeia-si-mantuirea-lumii.html).M-a inspirat şi m-a îndemnat să dau o replică!Pe cât se poate de naivă.În calitate de femeie mă raportez la bărbatul de lângă mine pe care-l iau drept etalon , dar nu unicat.Se spune că bărbatul e un copil...toată viaţa!Se spune:''Bărbaţii cred că au puterea, femeile ştiu că o au!''Puterea asta e discutabilă şi nu vreau să pic în desuet...''Bărbatul este capul , iar femeia este gâtul.După cum se ştie...gâtul poate întoarce capul când şi în ce direcţie vrea el!''Nu mă voi putea niciodată infiltra în mintea vreunui bărbat şi nici nu mi-aş dori.Ar dispărea misterul.Bărbatul e mister ... ce merită să fie descoperit şi redescoperit.Vorbesc de bărbatul inteligent, ''capul familie'' care ştie şi înţelege femeia de lângă el.Înţelegerea asta e o chestiune foarte rafinată!Nu acuz femeile de prostie, dar de multe ori femeia acţionează prosteşte atunci când cere bărbatului.Cere să nu-i mai placă fotbalul şi să nu mai meargă cu băieţii la bere.Cere să nu mai întoarcă privirea dupa fusta de mătase a domnişoarei care zburdă pe trotuar!Cere să nu mai fumeze şi cere...cere..cere...Nu mai cereţi, dragele mele!Fiţi deştepte!Învăţaţi să fiţi deştepte!E greu...dar merită.Bărbatul, la un moment dat se poate ascunde...Tu simţi, dar nu zici nimic!O să-mi zică el...Şi el nu zice nimic.Oare ce ascunde??Oare nu mă mai place?Oare nu mă mai doreşte...?Şi stai şi ...ţii în tine zile la rând întrebări nerostite.Bărbatul te vede , te simte aiurea...Şi spune şi spui...Şi bum!!!Ca ''de la bărbat la bărbat...!''o expresie care înglobează multe.Bărbaţii îşi spun secretele.Care or fi acestea...Nicio minte femeiasca nu le cunoaşte.Dintotdeauna a existat conflicul între gândirea bărbatului şi cea a femeii.Nu există cuplul perfect!Şi nu există relaţie care să nu ascundă conflicte...dar depinde de femeia şi bărbatul care o compun cum se ajunge la un scor.Bărbatul e putere.Bărbatul e viaţă.Degeaba deţine femeia puterea maternităţii fără El.Bărbatul e dorinţă.Realitate şi vis.Bărbatul e cheia.Nicio inimă de femeie nu se va descchide dacă nu va încerca să-l înţeleagă.Hai, dragele mele să învăţăm să iubim bărbatul aşa cum e.Şă iubim Binele şi Răul!Să avem puterea de-a săruta durerea şi deznădejdea!Să încercăm să presărăm armonie în casele noastre!O femeie poate face un bărbat să fie aşa cum e El.Nu încercaţi să-l schimbaţi, o să ajungă a fi un surogat infantil!Nu se va recunoaşte în pielea lui şi va suferi după El!Nu deţin secretele înţelegerii şi nu sunt de acord cu terapia de cuplu...dar sfătuiesc orice femeie care iubeşte un bărbat să se salveze prin El!O femeie îndrăgostită poate fi rezonabilă şi poate rezona!Să nu lăsăm bărbatul prea mult să ghicească...poţi fi sigură că va găsi răspunsul în altă parte!Viaţa e plină de opţiuni.Nu suntem îndrădiţi ca animalele de la circ în cuşti de fier!Nu, putem zbura!Putem zburda.Important e să iubim bărbatul nostru aşa cum este, şi să-i oferim zi de zi prilejul să vină cu drag acasă.Nu vorbesc de păcăleală ieftină...nu vorbesc de capacitatea femeii de a se raporta mereu la bărbatul de lângă ea.Fie că-i e soţ, partener, amant...tot bărbat se numeşte!Dragostea nu este o părere...nu este o glumă...dacă glumim vom ajunge proprii clowni, păcălicii care vor suferi...pe maidan.Iubesc căldura căminului.Cu tot ce e în el.Mult sau puţin...asta nu pot spune eu.Iubesc mirosul de after-shave şi de ţigară.Un amestec reuşit pe care numai un bărbat îl poate lăsa ca dâră în inima femeii.Iubesc ţipetele de la partidele de meci!Iubesc misterul din spatele realităţii.Şi ...femeia e femeie, dacă e deşteaptă ştie oricând să fure inima şi sufletul bărbatului.Femeia şi bărbatul-hoţi de carieră!Femeia-şi mântuirea lumii...bărbatul -şi salvarea femeii!

până-n 29

Mâine mai adaug un an la inventar.Nu sunt foarte încântata, pentru că după 29 vine 30...dar, ce să fac?Primesc noul an din viaţa mea cu bucurie.Cu bucuria mamei care-şi adoră puiul!Cu bucuria copilului care-şi iubeşte zi de zi părinţii!Cu bucuria soţiei care-şi idolatrizează soţul!Ce mi-aş putea dorii mai mult? Am tot ce vreau.Sufletul meu pluteşte în arome de trandafiri.Inima mea sălăşluieşte în regatul fericirii.Aşa că de ce nu m-aş bucura că îmbătrânesc?Voi fi mai înţeleaptă!Aşa să zice, nu? Cu cât îmbătrânijm , cu atât devenim mai înţelepţi!Ce să zic şi eu!O să petrecem...în familie!Astă-seară petrecem în familie!O să am un tort delicios şi îmbrăţişări calde.O zi ca oricare alta, numai că o să fie...ziua mea!Nu o să retrăiesc sentimentele de pe 1 martie, pentru că ...mi-a trecut.Asta e, sunt copii!Nu ştiu ...nimic despre viaţă!Şi sunt sigură că o să uit că am suferut după 1 martie la şcoală pentru că vor veni alţi ani, mă voi întoarce printre copii şi-i voi iubi la fel de mult, chiar dacă ei au uitat de mine!Afară nici nu plouă,nici nu-i soare.Vreau să vină soricul să ies cu iubita mea la plimbare. Trebuie să vorbesc cu primăvară.Să aranjez cu ea să fie frumos mâine.Să port o discuţie faţă în faţă cu norii şi să-i rog să fie blânzi mâine!Mâine îmbătrânesc...dar sunt fericită!Am o fetiţă minunată...părinţii ne sunt aproape şi iubirea pluteşte încă pe la noi prin casă.Sper că aşa o să fie mult timp de acum încolo.Celelalte vin şi se duc...neajunsuri, supărări...toate-s pasagere!Vor veni şi vremuri mai bune şi în partea asta de viaţă, sunt sigură...Sper!Niciodată nu disper...Tata m-a învăţat să fiu aşa!Nu intru în panică, nu mă supăr...chiar dacă aş avea motive.Lasă, că...ieşim noi şi din asta!Tata e un foarte bun psiholog!E cel care ne tine pe pozitie...Avem, nu avem ...nu ne lasă să fim supăraţi!Mama se mai supără pe el că e prea optimist!Apoi, tot ea îl felicită!Ce ne-am face fără tata?El ştie şi în cea mai tristă zi să aducă zâmbetul pe feţele noastre!Cum să nu fiu fericită cu aşa un tata!Cât despre mama...e minunată!Nu m-aş descurca fără ea!E mâna mea dreaptă şi bunica ideală.Face tot ce poate ca să ne ajute.E valabil pentru amândoi...sunt stâlpii familiei noastre!Sofia îi zice mamei bu-bu, iar lui tata ta-ta-iu.Sunt topiţi după ea!Mă bucur că am reuşit să-i fac bunici...Cel mai frumos cadou pe care l-am putut face...până la vârsta asta... că tot vorbeam de vârstă!Adrian e un tata deosebit şi un soţ minunat.Nu ştiu dacă multe femei spun asta despre soţii lor, dar eu o spun din suflet.Din tot sufletul meu!A renunţat la viaţa lui, la tot şi s-a mutat cu noi.E mai mult decât aşputea visa!E ...tot ce mi-aş fi putut doi de la un bărbat!E viaţă şi fericire, e primăvară şi cer senin...e apă curgătoare şi zăpadă cristalină...E El, dragul meu!Vine şi soarele ...timid...am vorbit mai devreme cu o prietenă din Târgovişte care zicea că e soare şi am aranjat cu ea să trimită soarele şi pe la noi...Bravoo!Mâine mai adaug un an ...nu o să mai am 28 de ani.28...vârsta când am devenit mămică...Las în urmă pe 28 şi până-n 29 ...mai am câte ceva de făcut!De exemplu, pregătiri pentru ziua mea...
până-n 29...sunt optimistă
şi am curaj
să culeg raze
de soare
să colind ziua
şi noaptea
să pictez
în culori vii
şi cea mi tristă
amintire!
29 mă aşteaptă...
înşir încă un an
în ghemul vieţii...
şi viaţa tresare...
mai are, mai are...

Pupici :)tuturor celor care se gândesc mâine la mine!Mulţumesc anticipat celor care m-au felicitat deja!Sunt încă prezentă ...în viaţa multor oameni!!!Vă pup şi...îmbrăţişări calde vă trimit!Şi o felie de diplomat...

1 martie...

Anul acesta am fost acasă de 1 martie, adică nu am fost la şcoală.Un bun pretext ca să înţeleg că nimeni nu-i de neînlocuit pe lumea asta şi că nefiind parte din cotidian ...nu exist.Nu-i valabil pentru toată lumea, ci pentru sufleţelele la care am lucrat cu atât drag şi care...au uitat total de mine!Sunt o prezenţă absentă în viaţa lor.Cu câţiva mă mai văd.Câţiva m-au vizitat.Mai dăm un sms din când în când cu alţii.Îmi răspund dacă îi întreb.Nu sunt supărată, ci conştientă că viaţa mea s-a schimbat!A venit tata de la şcoală cu bucheţele de flori.Fărâme de primăvară.Când nu le primeşti suferi după ele, iar când le primeam nu le apreciam.Asta face parte din maturizare. Mă bufneşte şi râsul!Anul trecut am primit foarte multe flori şi le-am uitat la şcoală!Le-am luat a doua zi!Erau puţin triste...Nu am sesizat lacrimile din ochii freziilor.Nici zambilele nu erau foarte vesele!Mama s-a bucurat când a văzut atâtea flori!Şi mi-a spus să am mai multă grijă de ele.Mama adora florile!Eu...nu sunt pasionată de florile tăiate.Mi se pare un sacrificiu mult prea mare!O floare e frumoasă în pământ.Acolo îi e locul...dar sunt sacrificii pe care trebuie să le acceptăm în viaţa noastră fără să gândim prea mult.Ieri am suferit după floricelele aduse de copiii la şcoală.Am primit câteva şi acasă, dar nu-i acelaşi lucru!Apreciem un lucru când ne lipseşte...Aşa îmi trebuie.Cu 8 ani în urmă de ziua mea, un băiat deosebit îmi aducea un trandafir alb şi ...inima lui!Trandafirul...l-am aruncat cât colo fără să-i dau vreo importanţă!I-am spus să nu-mi mai aducă flori că nu-mi plac!Şi...mi-a părut rău apoi...Dar de ce să mint?Nu-mi plăcea...Acum , le ador...Visez la copilaşii care alergau spre mine:doamna...doamna...pentru dumneavoastră!Visez la ziua în care fetiţa mea îmi va aduce un ghiocel!Şi îmi va spune că mă iubeşte!Melancolii...nostalgie într-o petală de floare...Un soare bogat a apărut la fereastra noastră.Astăzi o să ne plimbăm.Şi vom visa la ...ghiocei!Parfumul amintirilor mi-a tăiat mintea pentru câteva secunde...acum sunt bine, ba chiar râd!Ghiocica doarme lângă mine...

armonii

armonii de primăvară.desene pe asfalt.vreau să dobor regulile ortografiei şi punctuaţiei şi să mă recreez.lupt adesea cu piedicile.azi m-am hotărât să plec la plimbare.viaţa poate fi o armonie.cred că am ajuns la reţeta secretă a fericirii.i-am depistat rând pe rând ingredientele, le-am gustat pe fiecare în parte.le-am omogenizat până am obţinut un amestec interesant cu iz de viaţă.am obţinut un aluat uşor de întins.nu am ajuns uşor aici.mi-au trebuit opt ani de muncă.mi-au trebuit ani buni de distanţă presărată cu lacrimi şi suspine.mi-au trebuit nopţi pline de vise.visam la ce va să fie!niciun vis nu a fost la fel de reuşit ca viaţa de acum.trăiesc într-o armonie de sentimente.iubesc şi sunt iubită.trăiesc pentru că am pentru cine.viaţa s-a plămădit în mine acum nouă luni.a prins spirit.trupuşorul cât un bob de orez a crescut până s-a făcut fiinţă.îmi amintesc cu plăcere data de 12 decembrie 2008 când am văzut-o prima dată la ecograf.avea şapte milimetrii.era vie şi-şi anunţa timid venirea pe lume.nicio secundă nu m-am gândit să renunţ la ea.o visam.adesea o întrebam pe mama dacă îşi închipuie cum o să fie.mama zicea că o vede frumoasă.adică...insistam eu!adică aşa cum este acum.un omuleţ adevărat, cu pielea de trandafir, ochişori de iarbă stropită cu rouă.a furat ochii tatălui ei.şi i-a pus pe feţişoara ei deasupra unui năsuc cârn de care nu o poţi trage că-l pierzi printre degete.guriţa de căpşuni copţi te îndeamnă s-o înghiţi.este aşa cum în nici cel mai reuşit vis nu am visat-o.e ea, minunea vieţii mele!e semnul clar că viaţa mea are un rost.e dovada vie a celor opt ani de muncă.m-am îndrăgostit de El acum opt ani.pe 1 martie.eram în primul an de facultate.Braşovul mi se părea tărâmul de vis al oricărui tânăr.respir în amintire aerul tare al oraşului de munte.visez la muntele împădurit şi la colinele pline de viaţă.pe Colină ne-am văzut prima data.noi, boboacele nu locuiam acolo.fusesem aruncate in Tractorul, într-un cămin de liceu.pe Colină stăteau cei mari.prietena şi colega mea de cameră mă anunţă seara, pe 1 martie că vom merge pe Colină, la un chef. nu aveam niciun chef.aveam sufletul sfâşiat de urmele primei iubiri.nu trecuse mult timp decând lăsasem în urmă visul unei iubiri moarte.sicriul în care o înmormântasem era mult prea la suprafaţă pentru a visa le ghiocei.lacrimile în care îngropasem marea dragoste a sfârşitului adolescenţei mele fuseseră izvor de munte, cu ape repezi.dar...muntele are un rol protector în viaţa mea.la poalele lui,muntele a strâns suferinţa mea şi a făcut-o vânt.i-a dat drumul la vale ţi a rostogolit-o ca pe o piatră rea care nu-şi găsea locul în viaţa mea.sisif nu şi-a făcut deloc apariţia şi piatra a rămas la vale, prin câmpiile nărăvaşe ale vieţii mele.m-am lăsat condusă pe Colină, fără să visez că acolo voi găsi marea mea iubire.iubirea vieţii mele.am crescut împreună.am avut şi n-am avut.am putut şi n-am putut.am plâns şi am râs.am simţit aerul tare de munte că ne dă putere.şi de fiecare dată când el pleca la mare şi eu la câmpie muntele ne aducea iar şi iar împreună.aşa am crescut patru ani, învăţându-ne unul pe celălalt.am plâns şi am râs pentru El.am semănat seminţele viitorului pentru noi.au urmat ani grei.marea nu avea cum să sălăşluiască la câmpie.până când viaţa a pus pecetea.până aici ne-a fost...viaţa ne-a tras de mâini şi ne-a adus împreună pentru totdeanua.armonia viaţii.armonia iubirii.şi acum boţul de om care pe 1 martie va face nouă luni strigă la mine ma-maa, supărată că nu prea o bag în seamă, că dau mai mare importanţă tastelor astea reci.că prefer literele în locul chiotelor ei de veselie...niciodată!numai un moment de pauză în care m-am hotărât să împărtăşesc armonii în jur...tastez acum o poveste vie care merge mai departe.un râs mă cheamă...nu-l pot refuza...la revedere, taste!ne revedem curând...acum mergem afară să sădim armonii!

Efemerităţi

În loc de "bună ziua" mi-a zis…enigmatic
-Bună!
Nu mi s-a părut normal ,
dar ce poţi face când iubeşti la dobitoace?
De exemplu astă-seara
Stând pe bară
Am zărit cum luna clară
Se pupa cu-o cioară…
Nu mi s-a părut normal …
Dar ce poţi face când trăieşti cu dobitoace?
alt exemplu uimitor
drept, uşor
aruncat la colţ de stradă să se vadă
zace pruncu-i plângăcios
e frumos?...
iar ea-n piaţa publică
vrea să pară ludică?
nu mi s-a părut normal,
dar ce poţi face când educi la dobitoace…
azi la poarta Raiului
plânge Maica Domnului
pentru buna luna clară
ce asear’pupa o cioară…
pentru pruncu’plângăcios
e frumos?
efemer ca vântul seara
şi-a închis sumarul doamna
limba ceasului se strică
o albină o ridică…
nu-i nici bine , nu-i nici rău
te-am iubit
a fost uşor
mi-ai spus
-Bună!într-o seară
…preţ de-o vară
până-n seara…
nu mi s-a părut normal,
dar ce poţi face când ajungi la dobitoace!

Descânt

ieşi deochi dintre ochi
fugi şi te adapă-n stâncă
unde nici umbra nu urcă!
ieşi şi du-te-n loc umbros
unde-i soare duşmănos!
ieşi te du din curtea mea
ia-o pe lângă vâlcea
ieşi din suflet
ieşi din floare
să nu mai simt foc, că doare!
ochi albastrii m-au privit
şi pe loc m-au nimerit
arză-i doru-n albăstrie
de s-or mai uita la mine!
ochii verzi m-au urmărit
şi în loc m-au ţintuit,
arză-i jalea în verzie
de m-or mai lua pe mine!
negrii ochi în prag de seara
m-au privit pe sub sprânceană,
şi m-au înşirat pe drum
socoteai că sunt nebun!
arză-i doru de copiii
de se-or mai uita hapsâni!
ochi căprui ca solu toamna
m-au privit , mi-au făcut seamă
stau mă uit cu drag la lună
socotind că-i o minciună!
arză-i focu-n foc pe jar
de necaz şi de amar!
merg pe drum
mă las în jos
simt pământu lunecos
merg pe sus
mă ţin în loc
n-am nici soartă, nici noroc...

ieşi te du-n dumicătură
când oi mai baga-o-n gură!
ieşi din piept şi din fuioare
să te ţii iar pe picioare!
ieşi te du-n pustietate
să mi te văd doar în spate!

Pseudo-primăvara...

Ieri la prânz am ieşit cu Sofia pe afară.Era cald.Un soare dolofan invadase cerul.Şi nu era deloc zgârcit!Trimitea prin razele-i puternice căldura mult aşteptată.Nu era de mirare că oamenii trebuluiau prin curţi!Cu toţii venerau soarele.Zăpada care a fost gazdă bună săniilor acum era aruncată de ici, colo.A fost bună, dar acum se transformă în şiroaie nervoase care inundă grădinile.Primăvara îşi anunţă timid venirea.Două vrăbii stau la bârfă la o streaşină.Le e frică să iasă prin curte şi să culeagă din grăunţele găinilor.Soarele le invită la plimbare.Şi ne urmează.Zborul lor taie orizintul şi-l rupe în două.Primăva a zâmbit şi iarna, tristă îşi simte sfârşitul aproape.O bătrână se vaită la poartă de singurătate.Nu are cu cine vorbi şi vorbeşte cu pisica ei dragă.O salut şi merg mai departe.Nu vreau să-i dau speranţe deşarte.Nu aş putea sta prea mult de vorbă cu ea, aşa că îmi văd de drum.Sofia e încântată de aerul călduţ.Admiră, din căruciorul ei tot ce se poate.O sperie soarele şi-şi vâră năsucul între pumni ca să se apere de lumină.Somnicul vine pe la gene.Aerul ăsta tare o invită la un pic de nani.Dar rezistă pentru că de mult nu s-a mai plimbat atât!Nu poate rata peisajul străzii noastre într-o zi călduţă!O vecină mă întreabă dacă a făcut fata cinci luni.Eu zic că face în curând nouă luni şi-mi văd de drum.O alta mă asigură că nu deoache şi -mi cere permisiunea s-o vadă mai de aproape.Suspicioasă din fire nu mă las înduplecată şi zic că sunt pe fugă.Sofia mă aprobă şi-mi împărtăşeşte gândul.Mergem mai departe şi intrăm la magazin.Sofi se uită curioasă în jur.Râd că e mică şi încă nu ştie să ceară una, alta!Vânzătoarea ne complimentează că ne-am făcut fete mari şi ne pune în pungă patru pâini rumene.Reluăm plimbarea.O fetiţă o pupă în fugă pe Sofi pe-o mânuţă.Râde şi continuă să se ascundă de soare.Somnicul o doboară.La poartă ne aştepa tati.Cred că era deja îngrijorat.Dar noi am avut treabă, am avut întâlnire cu prima zi de primăvară...

Lumea mea...o nouă dimineaţă

Lumea mea e o lume mică, cuprinsă între graniţe limitate.Locuiesc într-o casă modestă.Vecini îmi sunt optimismul şi speranţa.De multe ori am sărit gardul în ograda lor pentru că simţeam că nu mai fac faţă.Şi s-au dovedit vecini destoinici pe care mă pot sprijini.Dar vine o vreme când uşile sunt închise, chiar şi la cei mai amabili vecini, când gardurile pline de spini devin inaccesibile.Mă uit printr-o fisură a zidului...dincolo!Văd oameni râzând şi simţindu-se bine.Mi-e frică să nu fiu văzută, aşa că mă fac una cu zidul şi privesc.Nu mai respir.M-am făcut piatră.Odată ce seara s-a lăsat în curtea vecinilor mei mă fac din nou om şi mă întorc în casă.Mă apuc de trebăluit căci mi-a convenit să pierd toată ziua aiurea ...în gard!Acum, seară fiind trebuie să fac una, alta, să mă ocup de micile nimicuri pe care le-am neglijat peste zi.Curăţ repede patru cartofi şi-i arunc în tigaie.Mai găsesc şi două ouă pe care le bat într-un castron până le fac spumă.Fac din ele o omletă pufoasă.Tai şi câteva roşii, un castravete supărat şi o jumătate de ceapă.Adaug ulei şi sare...după gust.Masa e servită!Nu uit să pun la uscat rufele din maşina de spălat!Şi una peste alta, după baie şi mici hârjoneli vine noaptea.Motiv numai bun să mă furişez în vârful degetelor în grădină.Se aud râsete!Vin de la vecina!Mă furişez după o tufă de trandafiri şi ...privesc.Rămân pentru câteva secunde mută!Eu eram acolo, râzând cu gura până la urechi.Înconjurată de tot felul de oameni.Unii cunoscuţi, alţii mai puţin cunoscuţi.Mă distrează orice, râd şi mă înroşesc la complimentele ce-mi gâdilă urechile.Prietenele mele stau numai lângă mine.Mă venerează.Eu sunt în centrul atenţiei.Nicio decizie nu se ia fără mine, niciun scaun nu se mută fără aprobarea mea.Sunt eu şi nu înţeleg cum pot fi şi acolo şi ...aici.Cuibărită în tufa de trandafiri admir propria-mi fericire.Un scâncet de copil mă cheamă în casă.În pătuţu-i moale fetiţa visează.Pare liniştită şi fericită!Mă uit la ea şi de frică să nu o trezesc mă pun în pat.Adorm.Încă o noapte lângă pătuţul fetiţei mele a trecut.Cu speranţa că mâine voi dormi mai bine şi nu voi mai visa ...tufe de trandafiri şi distracţii deşarte mă ridic alene din pat.Ma-ma se aude glasul ei...Dintr-o dată totul capătă sens.Mă revigorează şi-mi dă putere!Merg şi deschid fereastra ce dă în grădină.Aceleaşi tufe de trandafiri şi aceeaşi vecini:speranţa şi optimismul.Merită să încercaţi....

Eclipsă de timp

Este dificil să trăieşti în trecut, ridicol să trăieşti în viitor şi pretenţios să trăieşti în prezent.Am ajuns să mă bucur de fiecare nimic pentru că din bucurii mici formăm şiragul de mărgele pe care ni-l vom prinde în jurul gâtului când vom pleca la plimbare.Valoarea timpului nu poate fi contorizată şi de multe ori realizez că nu pot controla timpul.Oricât de multe calcule mi-aş face când trag linie la sfârşitul zilei realizez că am ratat din nou socoteala.Timpul mi-a scăpat printre degete şi azi.Ca nisipul strâns în pumnul nesigur de îndrăgostit.Simt mirosul mării şi aer tare de munte, dar ştiu că niciodată marea nu va mai fi mare şi muntele-munte pentru mine.Acum mă raportez la toate plăcerile altfel!Marea mea e o mare de ninsoare, cu fulgi mari şi pufoşi, cu faţă de copil inocent.Iar muntele meu e familia mea şi escaladăm zilnic în lupta cu viaţa.Nu mă las şi urc în telescaun şi privesc fără pic de emoţie în jos.Văd o vale întinsă, cu o vegetaţie fascinantă.Văd locuri cunoscute şi simt aproape oameni dragi.Recunosc o curte, un leagăn , o jucărie de plastic.Râd când observ că hoaţa de căţeluşă a furat papucul mamei.Tata sigur se va înfuria când va găsi papucul prin grădină.Toate se petrec sub ochii mei.Acum alerg, copil fiind desculţă prin curte, acum scriu primele litere pe pereţi, acum am cozi şi funde şi tresar la complimentele colegilor, acum iubesc, ţin de mână un băiat simpatic, acum primul sărut îmi taie respiraţia, acum dau bac-ul, acum plec la facultate la Braşov, acum urc pe Tâmpa cu prietenele mele,acum l-am cunoscut pe El, acum îl iubesc la fel ca atunci, acum anestezicul curge lin prin vene şi mă trezesc şi aud:aveţi o fetiţă sănătoasă şi foarte frumoasă!!!Acum sunt mamă.Şi tot acum mă uit pe fereastră şi număr fulgii ce cad în curtea mea.Acum fetiţa mea mă strigă:ma-ma şi toate astea sub scenariul Timpului.Clişee.Cu toţii le trăim!Momente, instantanee care fug de sub ochii noştrii.Totul în jur e opac.Ce să fi oare?Eclipsă de timp....??Prezentul continuu.Acum.

În goană...

Schimbările mari încep cu paşi mici!Aşa am ajuns să mă lovesc cu capul de realitate!Am făcut un cucui mare pe care mi l-am bandajat cu o zi bună.Rana începuse să se vindece când printr-o mică fisură mi-a ieşit o idee.Am încercat s-o prind, dar
avea un elan ...Aşa că am lăsat ideea nărăvaşă în libertate.Acum
sunt în goană după idee!Şi încerc s-o prind, s-o priponesc de un
creion şi s-o înşir pe-o foaie.Poate aşa, captivă pe hârtie se va linişti!Dar nu...nu se lasă deloc!Mă chinuie.Mă aleargă prin camera goală.Acum e pe tavan, acum stă şi se holbează pe fereastră!Tu, idee ai milă de mine!Aşa am ajuns prizoniera ideei.Orice aş face mă întorc în camera goală şi încep goana.E o urmărire reciprocă.E o fugă în van.M-am obişnuit cu asta.Nu mai încerc s-o prind.Am renunţat.Dar şireata mă ispiteşte.Acum e flacără, acum apă, acum pământ.Aş întinde mâna dar se face foc şi fuge.Aş bea-o, dar îmi curge printre degete.M-aş contopi cu ea, dar se ascunde şi se face una cu pământul.Aşa că abandonând-o nu fac nimic altceva decât să menţin ritmul.Într-o seară pe când stăteam în hamac am văzut-o pe cer.Era un nor pufos!Îmi făcea în ciudă.Dansa pe albastrul întins din faţa ochilor mei.Nu era întuneric, înserarea încă nu domnea peste oameni.Era tocmai bine, nici zi, nici noapte.Nici cuvânt, nici necuvânt.Tocmai bine,nici făptură, nici nălucă.Mă las purtată de visare.Ideea-nor mă ispitea, mă tortura!Am luat o coală albastră de hârtie, aşişderea cu cerul şi mi-am pus-o pe faţă.Nu mai vedeam năstruşnicul nor!Şi dintr-o dată am simţit cum totul se clarifică în mintea mea.Zilele redeveneau zile, iar nopţile nopţi, albul era din nou alb, iar negrul-negru.Griul dispăruse.Nimic indefinit în mintea-mi.Totul prinsese formă.Definiţiile se loveau una de alta.Am luat foaia de pe faţa mea şi am văzut un norişor alb.Nimic altceva.Un peisaj simplu.Un nor desenat parcă de cel mai mare pictor!Acum cu penelul în mână caut albastrul.Îmi trebuie un nou cer...

O nouă piesă la Bulandra

"Teatrul „Tony Bulandra” a fost inaugurat în 30 ianuarie 2002, când românii sărbătoreau 150 de ani de la naşterea marelui dramaturg naţional Ion Luca Caragiale.Teatrul a fost inaugurat în prezenta Ministrului Culturii, dar fără participarea colegilor de breasla, probabil nu dintr-o lipsă de interes ci mai degrabă dintr-o lipsă de comunicare.Într-un moment de mare criză în Teatrul Românesc când se vorbeşte de o „lege a teatrelor”, de desfiinţarea teatrelor finanţate de la buget, la Târgovişte se înfiinţează un teatru de repertoriu cu o trupă permanentă, refuzând ideea de Teatru „garaj” al unor proiecte aleatorii, sau al unor spectacole fabricate doar pentru exploatare financiară (tip şuşă)Până la venirea lui Mc. Ranin la direcţia teatrului, august 2002, teatrul a funcţionat cu târgovişteni, dar pe „ruinele” fostului teatru popular cu acelaşi nume."www.pmtgv.ro
O nouă piesă la Bulandra, o adaptare minunată în care personajele lui Caragiale au fost actualizate cum nu se putea mai bine!Ce să mai!Am văzut" O noapte furtunoasă" plină de actualitate!Ce să mai vorbesc despre grătarul de început care m-a dus cu gândul la cât suntem de ...micomani!Nu există cuvântul, dar de ce să nu existe dacă-l folosesc!Românul lui Caragiale trăieşte şi în 2010!Şi duce o viaţă lipsită de esenţe.Iar săndăluţele roz ale Vetei au fost cât se poate de adaptate.Şi Ziţa avea aer de 2010 în mişcările-i lascive...Disperarea femeii moderne de a se mărita!Da, există...Ce să mai spun de Chiriac-ul nou, un june prim, înalt şi dres cu mătăsuri!Jupân Dumitrache apare-n pantalon scurt şi maiou.Nu cred că marele Caragiale s-a simţit jignit!Nuu, nenea a râs de acolo de sus!
Citeam date despre Teatrul nostru din Târgovişte , după ce aseară am asistat , cu plăcere la piesa "O noapte furtunoasă".În vremuri în care lumea aleargă nebună , nebună după bani, interese sala teatrului nostru s-a dovedit neîncăpătoare!O încântare pentru ochiul şi mintea obosită a omului prins în cotidian!Nu cu mult timp în urmă asistam la piesa" D'ale carnavalului" şi mă întorceam acasă cu sufletul plin de bucurie!Iar aseară bucuria ne-a fost pălită de realitatea cruntă!Teatrul trece prin vremuri foarte grele.În vremuri austere, de criză a întreţine un teatru a devenit o povară pentru municipalitate!Aseară am văzut-o cu ochii mei pe doamna Irina Margareta Nistor care a fost la noi la teatru pentru a milita pentru o cauză dreaptă.Am auzit aseară replici memorabile!Teatrul nu are limite şi nimeni şi nimic nu-l poate opri.Dar din păcate îmi amintesc şi replica dlui director care spunea că a obosit să mai spere, după ce a transformat cât a putut.A transformat draperiile în costume!În ce lume trăim!În loc să ne protejăm cele câteva valori pe care le avem noi facem tot posibilul să le omorâm.Da, ne omorâm un copil care are imaginaţie!Jalnic...Nu pot să nu mă alătur protestului oamenilor de teatru.De ce să păţim aşa?Pentru că ne lăsăm duşi de valul indiferenţei.Nu avem răbdarea necesară să ascultăm un sonet şi chiar dacă-l auzim ne facem că de fapt era motorul maşinii care aleargă în trafic!1 februarie 2010, o seara memorabilă în care sonetele au strigat în noapte!Şi motoarele maşinilor s-au oprit pentru câteva ore şi au dansat în ritmul muzicii de vioară!Un trafic ideal!Trăim in Utopia!Suntem actori în propria piesă.Nimeni nu are de suferit pentru că scenariile sunt scrise de Dumnezeu!Marele Regizor şi-a întors privirea către bieţii actori răniţi în timpul piesei.Şi le-a dat un scenariu plauzibil în care toţi au ce-şi doresc!Iar bugetul este nelimitat...Nicio grija pentru Marea Piesă!Şi muzica sună încet, plăcut...Mă las condusă de trilurile viorii.Şi ajung în faţa unei clădiri pe care scrie...
TEATRUL TONY BULANDRA
TÂRGOVIŞTE

Cei 10 "Dacă"

1. Dacă vrei să faci un bine, atunci fă-l când este nevoie.
2. Dacă poţi să faci pe cineva fericit, nu sta pe gânduri.
3. Dacă dai ceva, nu aştepta ca fapta să se întoarcă.
4. Dacă primeşti ceva, dă mai departe.
5. Dacă nu poţi să ajuţi pe cineva, spune-i-o în aşa fel încat să nu o recepteze ca pe un refuz.
6. Dacă poţi să construieşti ceva, nu distruge.
7. Dacă poţi, fii hotărât în ceea ce spui şi ceea ce faci.
8. Dacă devii celebru, rămâi modest.
9. Dacă eşti nervos, nu-şi descarca nervii pe alţii.
10. Dacă faci o observaţie, nu jigni. (Chris Simion)
M-aş lega de fiecare în parte, dar...îmi atrage atenţia în mod deosebit al doilea"Dacă": "Dacă poţi să faci pe cineva fericit, nu sta pe gânduri."Nu cred că funcţionează foarte bine la noi altruismul ăsta!Ba deloc, cred că mintea românului crizat(adică din vremea crizei) funcţionează invers!
Of, ce vremuri traversăm!Ninge în continuu!Diseară o să merg la teatru...Motiv de bcurie!La "O noapte furtunoasă".Asta dacă nu ninge non-stop şi drumurile devin inaccesibile!Ei, nu o să se întâmple aşa!Aşa că îmi rămâne optmismul debordant într-o zi de iarnă exemplară!
Şi v-aş sfătui să cititi pe al 9-lea "Dacă"de mai multe ori!
O zi plăcută!
A propos, fetiţa mea are un dinte!
Sofi şi dinţişorul...

Liniştea este cea mai inaccesibilă muzică....

Azi-noapte am ieşit pe stradă.Nu mai era nimeni.Numai vântul şi paşii lăsaţi de alţii ca mine în zăpadă.Zăpada gemea.Nu am înţeles ce se intâmplă!Cum poate zăpada să sufere?Nu, nu e posibil!Îmi îndrept paşii spre poartă.Aş intra în curte, dar ceva nu mă lasă.Aud ceva.Un fel de muzică.Nimeni nu trecea cu boxele date la maxim ,niciun zebzec cu mobilul în mână nu viola strada!De unde vine muzica asta?Luna mă privea şi-mi spunea că ar fi mai bine să merg la culcare.Sigur ar fi mult mai comod în patu-mi cald decât pe strada pustie!Dar nu, vreau să găsesc sursa muzicii...Câţiva paşi sparg noaptea!Sunt doi vecini care au petrecut mai mult la colţul străzii!Nu mă fac văzută.Aşa nu există riscul să audă şi ei muzica.Şi urmez firul invizibil.Mă agaţ ca un păianjen de o aţă şi trag....Am ajuns la streaşina casei.De aici voi auzi mai bine.Dar nu!Mă urc pe spinarea unui liliac care mă duce în lună.Şi ascult de aici.Acelaşi sunet...Noapte, linişte.De sus realizez că liniştea este cea mai inaccesibilă muzică, aşa că mă întorc în patu-mi cald cu muzica în urechi şi ascult.Până când dimineaţa îşi face loc prin draperie...E dimineaţă!Un soare îngheţat mă dă jos din pat.Îmi dă un şut în fund şi mă trimite în cotidian...

Iarna pe uliţă

La noi ninge.Alb peste tot.Zăpada s-a aşezat frumos, curat pe strada mea.De la geam văd iarna.Albă.Copacii s-au îmbrăcat cu veste de zăpadă.Cele câteva vrăbii care au rezistat frigului dansează în zăpadă.Cred că se bucură!Casa bătrânilor de peste drum de mine e tristă!A trecut destul de mult timp peste ea şi încă o iarnă e o altă povară.Acoperişul destul de şubred trebuie să ţină din nou piept zăpezii.Câte ierni o fi trăit oare această casă?În copilărie mergeam în curtea acestei case şi mă jucam cu strănepotul maicii.Maica a fost o doamnă deosebită care mai avea grijă de mine când eram mică.O persoană minunată care-mi vine în minte în această frumoasă zi de iarnă.Aşadar iarna dezgheaţă amintirile.Şi aduce persoane dragi din lumea de dincolo aproape!Iarna asta e una deosebită pentru mine.E prima iarna a fetiţei mele.Prima dată când a văzut zăpada s-a speriat.Apoi albul peisajului a încântat-o.Şi a avut şi primul ei om de zăpadă!O iarnă pe care o vom ţine minte mereu.Iarna amintirilor a fost dezgheţată de fulgii din această zi!Şi ninge nu glumă...Fulgi din ce în ce mai mari se aşterg pe stradă formând un covor imaculat.Nu prea trec maşini pe stradă acum , aşa că pentru câteva minute ziua aceasta seamănă cu una din iarna pe uliţă.Mi-ar plăcea să pot călători înapoi în timp şi să văd stradă mea în vremea copilăriei tatălui meu, adică acum vreo patruzeci şi cinci de ani.Nu tu electricitate, nu tu asfalt, ce să mai vorbim de late utilităţi!Dar din poveştile tatei ştiu că era atât de frumos!Seara când ningea toţi copiii de pe stradă se strângeau şi jucau fotbal.Vorba tatei, jucau cu câte o râie de minge până o făceau praf.Şi ei erau terci.Îi adunau mamele de pe stradă, uzi din cap până în picioare şi-i băgau cu chiu cu vai în casă!Şi, odată ajuns în casă tata îşi aminteşte de mămăliga aburindă care o găsea pe masă, laptele fiert şi friptura de porc clocotindă în mujdei de usturoi.Şi pune-te pe mâncare!Ce mai amintiri are şi tatăl meu!Multe şi minunate.Aşa că pentru o seara aş vrea să fiu participant la o partidă de fotbal de pe ulită!Dar nu e posibil...Din păcate îmi rămâne ziua asta de iarnă minunată, vrăbiile care s-au mutat pe sârmele de electricitate şi copacii îmbrăcaţi în vată de zahăr!

Copilăria-o imensă nevoie de mirare

Copilăria este locul de refugiu al tuturor problemelor insolubile.O lume plină de zâmbete şi jucării.Fetiţa noastră de aproape 8 luni iubeşte să se joace.A avut de mică o curiozitate excesivă şi fiecare jucărie a însemnat pentru ea un motiv fondat de bucurie.Copilăria este primăvara tinereţii!Am redevenit copii prin fetiţa noastră.Fericirea are un singur nume:Maria Sofia!Acum familia noastră este o familie de copii.Aşa suntem cu toţii protejaţi de lumea asta meschină.Nu prea o înţelegem şi nu ne chinuim s-o schimbăm!Hai, fiţi şi voi din nou copii!Nu există fericire mai mare decât să ţii în braţe copilaşul care devine pe zi ce trece...om.Sofia noastră este minunată!Deosebită, un copil precoce care descoperă lumea.Cu ochii, cu mânuţele , cu guriţa.Totul e bun de descoperit, de gustat, de descotorosit!O fetiţă deosebită.Sunt sigură că fiecare părinte îşi vede aşa copilul.Şi pe bună dreptate!Noi suntem din nou copii şi retrăim alături de ea copilăria.Copilăria-o imensă nevoie de mirare!Mirare în faţa fiecărei dimineţi!Mirare la lumina soarelui şi la albul zăpezii.Mirare când se deschide uşa şi când se stinge lumina!Mirare după mirare.Trăim într-o stare de mirare...Suspansul ne ţine în formă!Şi toate astea pentru a o vedea la vară mergând prin curte, alergând după vreo pisică sau certându-se cu căţelul!La vară când zăpada asta minunantă o să fie amintire Sofia o să fie mai mare!Şi mai delicioasă!Iar noi vom creşte alături de ea şi poate vom învăţa să scriem să va spunem si vouă cât suntem de fericiţi că o avem!
Mami şi tati

S.O.F.I.A.

Sunt mamă...nu există minune mai mare
O fetiţă minunată în dar viaţa ne-a dat!
Frumos sentiment, nepreţuite clipe
Iar boţul din viaţa-mi e adevarat!
Acum începe să-mi zică pe nume:ma-ma...

Da, Sofi vorbeşte.E micuţă dar a început să vorbească.Silabiseşte ta-ta, ma-ma, pa-pa, ieri dimineaţă m-a strigat de la ea din pătuţ:ma-ma pa-pa!E minunată!Nu pot spune în cuvinte ce simt când îmi zice ma-ma!Nu există nimic comparabil cu asta pe lumea !Sofia e mică, dar foarte isteaţă.O hoaţă care prinde din mers orice.E minunea noastră în fiecare clipă!Acum se uită la desene.E fascinată de anumite seriale de desene animate!E precoce!Un boţ de copilaş care ştie să facă multe.Sunt convinsă că fiecare mamă e foarte mândră de puiuţul ei, şi eu mă înscriu în rândul mamelor!Sunt mamă, iar Sofia puiul meu drag...Bunica e bu-bu!Cum a ştiut Sofi s-o alinte!Iar bunica şi bunicul o adoră!Ceilalţi bunici, fiind departe îi duc dorul, dar Sofi o ascultă pe mamaia la telefon şi râde.Simte că o iubeşte.Şi o să vină primăvara, pomii or să înmugurească, iar prinţesica o să crească şi o să ne vedem cu toţii!Iar corconici o să fie în centrul atenţiei.E foarte răsfăţată şi plânge când ies din camera.Mă strigă ...ma-ma!Iar mama vine, iar şi iar şi o prinde în braţe topind-o de iubire, iar biberonoasa se răsfaţă mai mult...

Te iubim , Soficuţă mică!

Fericirea este un etern şantier de lucru...

Fericirea nu poate fi cumpărată de bani şi dragostea nu poate fi dobândită cu forţa.Fericirea este gaura cheii prin care tragi cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge!Dacă s-ar construi casa fericirii cu siguranţă cea maa mare încăpere ar fi sala de aşteptare.Aşteptăm cu toţii să fim fericiţi.Şi pentru unii fericirea întârzie să vină!Fericirea nu e o destinaţie, e un mod de a trăi!Azi mi-am ales să fiu fericită!Pur si simplu, ignor tot ce mă înconjoară şi scopul meu e unul singur.Sunt setată pe fericire.Fericire fără margini, atâta fericire încât mi-e frică să nu abuzez!Mă pot îmbăta de atâta fericire...Şi ce voi face atunci?Pot învăţa o pisică să facă ce vrea ea, aşa că de ce nu m-aş învăţa pe mine să fiu fericit?Aici nu există reguli, regulile sunt închistări prosteşti.Nu trebuie să ţinem cont de una sau de alta.Nici pe departe.Ne este permis să facem orice.Bineînţeles pentru a fi fericiţi.Iar când suntem foarte aproape...Este mai bine să lăsăm viaţa să vorbească în locul cuvinelor!Dorinţa îţi va indica drumul.Iar drumul nu poate fi decât unul lin pentru că mergi ...spre fericire!Hai, azi să fim fericiţi!